Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 18:11 - Biblia în versuri 2014

11 Din întuneric, am văzut Că-nvelitoare Și-a făcut. Cortul pe care îl avea – Și tot ce-n juru-I se găsea – Ape păreau, întunecate, În negri nori înfășurate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Făcuse din întuneric învelitoarea Lui; împrejurul Lui, apele întunecoase și norii negri erau adăpostul Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Se învelise cu întunericul; iar în jurul Lui erau ape întunecoase și nori denși care Îl acopereau.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 A încălecat pe un heruvim și a zburat, era purtat pe aripile vântului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 A făcut întunericul ascunzătoarea lui, cortul lui împrejurul lui, întuneric de ape, nori deși ai cerurilor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 18:11
8 Mawu Ofanana  

Din ape, vârf Îți întocmești, Acolo unde locuiești. Norii, drept car Ție Îți sânt Și umbli pe aripi de vânt.


În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.


Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


Nori mari și negurile groase Îl înconjoară. Temelie, Pentru-al Său scaun de domnie, Este dreptatea Lui, curată, Precum și a Lui judecată.


În urmă, slava Domnului Plecă din pragul Templului; Spre heruvimi s-a îndreptat Și-apoi, pe ei s-a așezat.


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa