Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 17:9 - Biblia în versuri 2014

9 Când oameni răi îmi ies în cale Și ne-ncetat mă prigonesc, Iar cei care mă dușmănesc S-au strâns cu toți să mă-mpresoare Pentru că vor să mă omoare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 de cei răi, care vor să mă spulbere, de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Salvează-mă astfel de cei nedrepți care vor să mă distrugă rapid. Ei sunt dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 de fața celor nelegiuiți care mă asupresc! Dușmanii sufletului meu mă împresoară [cu furie],

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 de cei răi care mă prigonesc, de vrăjmașii mei de moarte care mă împresoară!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 17:9
8 Mawu Ofanana  

Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum, țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,


Tu să-i ascunzi, găsești cu cale, La adăpostul Feței Tale, De toți cei care-i prigonesc, De limbile ce clevetesc. Un adăpost ei au găsit, Căci al Tăui cort i-a ocrotit.


Pentru tot binele apoi, Ei mi-au dat răul înapoi Și sufletul mi-au pustiit,


Mereu să fie înfruntați Și să rămână rușinați Aceia care mă pândesc Și să-mi ia viața urmăresc! Să dea-napoi și să roșească Cei care moarte-au să-mi dorească!


Ei au întins un laț al lor Și-o groapă sub al meu picior Au mai săpat, fără temei, Căci viața mea au vrut-o ei.


Atuncea să mă urmărească Toți cei cari sunt dușmani ai mei Pentru ca viața să-mi răpească Și să mi-o culce la pământ, Iar slava să mi-o risipească! (Oprire)


Saul și-ai săi îl căutau Pe o costișă-a muntelui, Dar David și oamenii lui, Pe altă parte se aflau. În mare grabă, ei fugeau, Să scape de urmăritori – De Saul și-ai lui slujitori. Saul, apoi, a-nconjurat Tot muntele și-a încercat Ca, pe fugari, să îi găsească, Să-i prindă și să-i nimicească.


La straiul tău, te rog, privește. Un colț, din haină, îți lipsește, Iar acel colț – ia seama bine – Uite-l, în mână e, la mine! Ți l-am tăiat, pe când dormeai. În mâna mea, tu te aflai, Iar eu, ușor, aș fi putut, Să te omor, însă n-am vrut. Deci după cele întâmplate, Vei ști că nici o răutate – Și nici o răzvrătire – n-are, Față de tine-a mea purtare. Totuși, tu – curse – îmi întinzi, Neîncetat, ca să mă prinzi, Să îmi iei viața, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa