Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 17:8 - Biblia în versuri 2014

8 Ca pe a ochilor lumină, Păzește-mă și fă să vină Asupră-mi ocrotirea Ta, Căci adăpost îmi voi căta La umbra aripilor Tale,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor, ascunde-mă la umbra aripilor Tale

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor (Tăi); și ascunde-mă la umbra aripilor Tale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor; adăpostește-mă la umbra aripilor tale

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Păzește-mă ca lumina ochiului, ocrotește-mă, la umbra aripilor Tale,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Păzește‐mă ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra aripilor tale

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 17:8
16 Mawu Ofanana  

Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Doamne, nicicând nu voi uita Ce scumpă-i bunătatea Ta! Sub ale Tale-aripi, găsesc Un loc unde se-adăpostesc Ai oamenilor fii. Apoi,


Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


Către Cel Prea Înalt, mereu Eu strig, pentru că Dumnezeu, Știu că lucrează pentru mine.


În cortul Tău, aș fi dorit Să locuiesc, pentru vecie, Iar adăpostul să îmi fie Mereu, pe-a vieții mele cale, La umbra aripilor Tale.


Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.


Că îmi ești sprijin pe-a mea cale, Iar eu, sub aripile Tale, Voi fi mereu înveselit.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


Vei fi, de pana-I, învelit. Aripa Lui te va ascunde. Credincioșia-I și-a croit O pavăză și nu pătrunde


Și ține-mi sfatul, căci prin ele, Trăi-vei dacă le-mplinești La fel cum ochii ți-i păzești.


Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!


Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –


Pentru tot ceea ce-ai făcut, Al lui Israel Dumnezeu Să-ți răsplătească, doresc eu, Căci tu, la noi, când ai venit, Aripa-I te-a adăpostit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa