Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 17:5 - Biblia în versuri 2014

5 Privește-mi urma pașilor Și vei vedea că a mea cale Pe plac îi e inimii Tale. Nu se va clătina nicicând, Piciorul meu, pe cale-Ți stând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale; nu mi s-au clătinat picioarele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Îmi mențin pașii mei pe drumul indicat de Tine. Astfel, picioarele mele nu pășesc cu dificultate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Tu îmi păstrezi pașii pe căile tale, ca să nu se clatine picioarele mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Pașii mei s‐au ținut tari pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 17:5
12 Mawu Ofanana  

Ca aurul. Piciorul meu, Pe urmele lui Dumnezeu Pășit-a, iar eu am ținut Doar calea-I; nu m-am abătut


Fă ca-n al Tău Cuvânt, mereu, Tare să fie pasul meu Și nu lăsa nelegiuirea Ca să îmi stăpânească firea!


Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit.


În El, sufletu-ți – scut – își are. De rele, ești păzit, în veci.


Lărgești, mereu, căile mele, Să nu-mi alunece, pe ele, Gleznele-atuncea când pășesc.


Pe-ai mei vrăjmași îi urmăresc; Din urmă îi ajung apoi, Și nu mă întorc înapoi Până când nu îi nimicesc.


Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”


După cum bine ai văzut, În inimi nu ne-am abătut Și nici nu ne-am îndepărtat De Tine, să ne fi lăsat


Când zic – cuprins de un fior – „Se clatină al meu picior!”, Tu Doamne-n bunătatea-Ți mare, Mă sprijinești fără-ncetare.


„Știu, Doamne: soarta omului Nu este în puterea lui. De-asemeni, el n-are putere, Pașilor lui de a le cere Ca să îl poarte, dintr-odată, Către o țintă mult visată.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa