Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 15:5 - Biblia în versuri 2014

5 El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce face aceste lucruri nu va fi clătinat niciodată!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Nu își dă argintul cu dobândă și nici nu acceptă daruri ca să ia decizii nedrepte împotriva celui nevinovat. Cel care se comportă astfel, nu va ajunge niciodată într-o situație critică!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nu-și împrumută banii pentru dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel care face acestea nu se va clătina în veci!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 El nu‐și dă banii cu camătă și nu ia dar împotriva celui nevinovat. Cel ce face acestea în veac nu se va clătina.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 15:5
29 Mawu Ofanana  

Ferice, celor ce-mplinesc – Mereu – dreptatea și păzesc Porunca Legii! Domnul meu,


Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.


În fața ochilor, mereu, Îl am pe Domnul Dumnezeu. Când El la dreapta mea a stat, Nicicând eu nu m-am clătinat.


Iată dar, ce te sfătuiesc: Încredințează-ți Domnului Soarta, să ai sprijinul Lui, Căci El – nicicând – n-a-ngăduit Să cadă cel neprihănit.


Mânia o să Mi-o stârniți. Ea are-ndată a se-aprinde Și sabia vă va cuprinde, Ștergându-vă dintre cei vii. Orfani vor fi ai voști’ copii, Iar soațele, asemenea, Căci văduve vor rămânea.


Dacă un bine ai făcut, Când ai dat bani cu împrumut Celui ce e sărac și vine Să se-mprumute de la tine – Iar el e din al Meu popor – Cu omul care-ți e dator, Să nu te porți ca un avar – Să nu fii ca un cămătar Și să-i iei camătă, cumva.


Doar rele. Cel neprihănit Rămâne-va de neclintit; Însă cei răi, toți, au să piară Și nu vor locui în țară.


Omul nu va fi întărit Prin rău; dar cel neprihănit, Nicicând, nu se va clătina.


Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.


„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,


Și-apoi când dă cu împrumut, Dobândă nu a mai cerut, Nici camătă nu a luat; Acela care-a arătat Că-și trage mâna înapoi De la nelegiuiri și-apoi, Legile Mele le păzește, Poruncile Mi le-mplinește, Nu o să moară, negreșit, Chiar dacă e nelegiuit Al său părinte, ci astfel, Are să viețuiască el.


Dar dacă cel rău, înapoi, Are să se întoarcă-apoi, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare – Făcând ceea ce-i drept și bine – Sufletu-n viață și-l va ține.


Care – când dă cu împrumut – Dobândă nu a mai cerut, Nici camătă nu a luat; Acela care-a arătat Că-și trage mâna înapoi De la nelegiuiri și-apoi, În pricinile-nfățișate Judecă doar după dreptate;


În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


La preoții cei mari, și-a spus: „Cât, oare, ați putea să-mi dați, De vă ajut să-L înhățați, Pe-acest Iisus? Ce-am de primit?” Atuncea, ei i-au cântărit Treizeci de-arginți. El i-a luat


Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.”


Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.


„Dacă vei face-o juruință, Lui Dumnezeu, să-ți dai silință Să împlinești, precum ai zis, Tot ceea ce vei fi promis, Căci Dumnezeu – fără-ndoială – O să îți ceară socoteală Și-ajungi apoi, că vinovat Te pomenești, pentru păcat.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa