Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 15:4 - Biblia în versuri 2014

4 Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Cel ticălos este disprețuit în ochii lui, însă îi onorează pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și schimbă jurământul, chiar dacă l-a făcut în paguba lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Îl desconsideră pe cel care merită să fie desconsiderat; dar apreciază și respectă pe cei care se tem de Iahve. Nu își schimbă decizia, chiar dacă a făcut un jurământ care îi produce pagubă (respectându-l).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 În ochii săi, [cel nelegiuit] e [vrednic] de dispreț, dar îi cinstește pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacă ar face un jurământ [care i-ar fi] spre rău, nu încalcă [jurământul].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 În ochii lui cel vrednic de dispreț este nesocotit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El jură spre pagubă și nu schimbă.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 15:4
20 Mawu Ofanana  

După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Toți slujitorii cari erau La-mpărăție-ngenuncheau Și se-nchinau în fața lui, După a împăratului Poruncă, dată tuturor. Un om doar, în acel popor, Genunchii nu și-i îndoia, Căci să se-nchine, nu voia În fața lui Haman, mereu: Acela era Mardoheu.


Nici cei cu inima stricată N-au să se-apropie de mine, Căci la distanță îi voi ține. Sufletul meu îl ocolește Pe cel cari, rele, făptuiește.


Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.


Aceia cari se tem de Tine, Prieteni fi-vor pentru mine, Precum și cei ce dovedesc Că legile Ți le păzesc.


Sfinții din țară – ne-ndoios – Și omul cel evlavios, Plăcere-s sufletului meu.


„Și s-a mai spus – ați auzit – „Să nu juri strâmb, ci împlinit Să fie-al tău cuvânt, mereu, Rostit față de Dumnezeu.”


Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”


Cu dragoste, am fost primiți, De toți, și puși la cinste mare; Atunci când timpul de plecare, Din nou la drum, se-apropia, Ne-au încărcat corabia, Cu tot ce trebuia să fie Pentru acea călătorie.


Noi am trecut din moarte-odată, La viață, pentru că noi știm, Pe-ai noștri frați, să îi iubim. Acela care nu-l iubește Pe frate’ său, se osândește La moarte și rămâne-n ea.


Când a văzut-o, s-a-ntristat, Haina și-a rupt și a strigat: „Ah, fata mea! Greu mă lovești, Și să mă tulburi reușești. În față, tu mi-ai apărut, Dar află că eu I-am făcut O juruință, Domnului. Nu pot, acum, în fața Lui, Să îmi iau vorba înapoi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa