Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 149:3 - Biblia în versuri 2014

3 Să laude, Numele Lui, Jucând în fața Domnului! Cu harfe, să Îi cântați voi Și bateți tobele apoi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Să-I laude Numele prin dansuri și să cânte spre lauda Lui cu tamburina și cu lira!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Să-I laude numele dansând; și să îi cânte folosind tamburinele și lira!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Să laude numele lui în dansuri, să-i cânte psalmi cu tamburina și cu harpa!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba și cu harpa!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Să laude numele lui în joc, să‐i cânte laude cu timpane și cu harfe.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 149:3
19 Mawu Ofanana  

David, apoi, a îmbrăcat Efodul cel din in lucrat, Jucând din răsputeri, mereu, Pentru-al său Domn și Dumnezeu.


Chiar când chivotul Domnului Pătrunse în cetatea lui, Mical, acasă, se găsea Și pe fereastră, ea privea. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Cum că dispreț i-a încolțit, Față de el. David a dus


Heman și Ieditun aveau Trâmbiți în grijă. Ei țineau În a lor pază, și țimbale Și instrumente muzicale. Pe-acestea, ei le împărțeau La cei care meniți erau, Cântări de laudă, mereu, Să-nalțe pentru Dumnezeu. Fiii lui Ieditun ședeau La uși, căci ușieri erau.


Sub cârmuire, ăști bărbați, La tatăl lor, sunt așezați. El conducea, cu fiii lui, Cântarea-n Casa Domnului. Chimvale, ei mai foloseau, Harfe și alăute-aveau În a lor slujbă, tot mereu, Când Îi cântau lui Dumnezeu. Asaf, Heman și Iedutun, Lui David doar, i se supun, Fiind sub cârmuirea lui, La ordinu-mpăratului.


Când în Ierusalim intrară, Spre Casa Domnului plecară, În sunetul trâmbițelor, Harfei și alăutelor.


Apoi, cei ce erau Leviți Au fost de preoți rânduiți, Să stea în Casa Domnului, Pentru-a cânta spre slava Lui, Cu instrumentele știute: Chimvale, harfe, alăute. Ei au cântat – fără-ndoială – După-a lui David rânduială, După-a lui Gad – cari văzător Fusese, pentru domnitor – Și după rânduiala care, Natan, prorocul, o mai are. Domnul a dat – fără-ndoială – Toată această rânduială, Prin oamenii cari se vădeau Cum că ai Săi proroci erau.


Când lucrători-au început Și temelie i-au făcut Casei lui Dumnezeu, veniră Toți preoții. Ei se gătiră Cu straiele ce se cereau. De-asemeni, trâmbițe purtau. Leviții – fii cei pe care, Asaf, urmași, în lume-i are – Chimvalele și-au pregătit, Așa precum a rânduit David, când fost-a împărat, Și-n acest fel L-au lăudat Pe Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.


De ochiul Tău am fost văzut Și-ndată mi s-a prefăcut, În veselie, tânguirea, Căci Tu adus-ai izbăvirea. Sacul de jale mi-ai desprins Și-am fost cu bucurie-ncins,


Cu harfa, să Îl lăudați Pe Domnul și să Îi cântați Cu alăuta – cu cea care, În număr, zece coarde are.


Cântări, spre ceruri, înălțați Și-apoi din tobe să sunați, Din harfele cele plăcute Și-asemenea din alăute!


Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!


Aceia care au cântat – Și cei ce joacă – au strigat: „Izvoarele – vedem prea bine – Cum că aflate sunt, în Tine.”


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


Fetele lor, cu bucurie, La joc, atuncea, au să vie. De-asemenea, tinerii lor – Dar și bătrânii din popor – Au să se bucure, în pace. În bucurie, voi preface Jalea, căci bunătatea Mea, Atuncea îi va mângâia, Dând bucurie, tuturor, După necazurile lor.


Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.


Iefta, după acest război, S-a-ntors la Mițpa, înapoi, Și a văzut, din depărtare, Că-i iese,în întâmpinare, Copila sa. Sărmana fată, De bucurie încărcată, Dansa în fața lui, de zor, În sunetul timpanelor. Iefta, copii, n-a mai avut, Ci fata doar i s-a născut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa