Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 147:2 - Biblia în versuri 2014

2 Domnul – acum – zidește iară, Ierusalimul și, în țară, Cei surghiuniți din Israel, Aduși vor fi, de către El.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Domnul construiește din nou Ierusalimul și-i strânge pe cei risipiți ai lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Iahve construiește Ierusalimul și îi strânge pe captivii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Domnul reclădește Ierusalímul, îi adună pe cei alungați ai lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Domnul zidește Ierusalimul, adună pe cei risipiți ai lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 147:2
28 Mawu Ofanana  

Trecut-au două’șicinci de zile Din ale lunii Elul file, Când zidul fost-a isprăvit. Cincizeci și două s-au vădit Zilele-n care am lucrat, Până când zidul s-a-nălțat.


Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.


Cetatea, mare, s-a vădit, Însă cei care-au locuit În ea, puțini se dovedeau, Iar case încă nu erau, Căci zidurile-au fost sfârșite, Dar case n-au fost construite.


El ia – necontenit – aminte, La rugăciunea cea fierbinte, Făcută de cel necăjit Cari nevoiaș s-a dovedit, Căci ruga nevoiașului Nu-i lepădată-n fața Lui.


În bunătatea arătată, Fă ca să fie revărsată, Peste Sion, a Ta-ndurare, Iar zidurile cele care Ierusalimul le avea, Fă-le să fie aievea!


„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Așa vorbește Dumnezeu Care îi strânge, tot mereu, Pe cei care s-au risipit Și din Israel au ieșit: „Voi strânge și alte popoare Și neamuri care sunt sub soare, Pe lângă cei ce i-am chemat Și cari, acum, i-am alungat.”


Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.


„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.


Apoi, din ale vremii file, Smulse vor fi mai multe zile Și ai să fii în fruntea lor. Vei merge cu al tău popor, Asupra țării, peste cei Cari sunt locuitori ai ei, Care de sabie-s scăpați Și dintre neamuri sunt luați, Șezând pe munții cei pe care Țara lui Israel îi are. Munții aceștia, precum știi, Mai multă vreme-au fost pustii. Însă atunci, pe culmea lor, Are să șeadă-acel popor Cari dintre neamuri e luat, Spre-a fi acolo, așezat. El, locuință, va avea Și-n liniște are să stea.


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


„În ziua ‘ceea, Eu – vă spun – Pe toți cei șchiopi, am să-i adun, Pe cei pe cari i-am izgonit Și pe cei cari i-am chinuit.


Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.


Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!


Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa