Psalmi 146:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Domnul îi păzește pe străini și sprijină orfanul și văduva, dar sucește calea celor răi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Iahve are grijă de străin, susține orfanul și văduva și distruge comportamentul celor răi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Domnul are grijă de cei străini, sprijină pe văduvă și pe orfan, dar nimicește calea celor nelegiuiți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan și pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Domnul păzește pe cei străini de loc; sprijină pe orfan și pe văduvă, dar sucește calea celor răi.

Psalmi 146:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 15:31

Apoi, la David, au venit Și i-au vorbit, în acest fel: „Iată că și Ahitofel, Pe Absalom, l-a căutat Și lui i s-a alăturat; Este cu cei care-i slujesc Și cari, în contră-ți, uneltesc.” David, atunci, a cuvântat: „Doamne, te rog ca sfatul dat De-Ahitofel, să-l nimicești! Izbândă, să nu-i dăruiești!”

2 Samuel 17:23

Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.

Estera 5:14

Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.

Estera 7:10

Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.

Estera 9:25

Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.

Psalmi 10:14

Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.

Psalmi 145:20

Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, În a Lui pază sunt, mereu, Iar toți cei răi vor fi loviți, De către El și nimiciți.

Psalmi 147:6

Cei care sunt nenorociți, De Dumnezeu sunt sprijiniți, Însă pe cei care răi sânt, El îi doboară la pământ.

Psalmi 18:26

Curat ești Tu, cu cel curat. Cu cel stricat, Te porți la fel, Așa după cum este el.

Psalmi 68:5

Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.

Proverbe 15:25

Pe cel ce-i mândru și pe-ai lui Îi surpă mâna Domnului; Dar ale văduvei hotare Le întărește-al Său braț tare.

Proverbe 4:19

Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.

Ieremia 49:11

Lasă-i pe-ai tăi orfani, căci Eu, În viață am să-i țin mereu, Iar văduvele-ar face bine Să-și pună-ncrederea în Mine!”

Osea 14:3

Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

1 Corinteni 3:19

În fața Domnului – se știe – Că este doar o nebunie Înțelepciunea cea pe care Lumea aceasta-n ea o are. Tocmai de-aceea, s-a și zis, Iar, în Scriptură, este scris: „Pe-al înțelepților sobor, Îl prinde-n viclenia lor.”

Deuteronom 16:11

În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.

Iacov 1:27

Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”