Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 146:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cei asupriți primesc – mereu – Dreptate, de la Dumnezeu. Belșug de pâine, El a dat Și pe flămânzi i-a săturat. Domnul îi izbăvește-apoi, Pe cei cari sunt prinși de război.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Cel Ce susține cauza celor asupriți, Cel Ce dă pâine celor flămânzi, Domnul, Cel Care eliberează prizonierii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iahve face dreptate celor exploatați. El dă pâine celor flămânzi. Iahve este Cel care eliberează prizonierii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 El face judecată pentru cei asupriți, el dă pâine celor flămânzi. Domnul îi eliberează pe cei închiși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 El face dreptate celor asupriți; dă pâine celor flămânzi; Domnul izbăvește pe prinșii de război;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 care face judecată celor apăsați; care dă pâine celor flămânzi! Domnul dezleagă pe cei încătușați.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 146:7
27 Mawu Ofanana  

Și faci dreptate la acei Cari sunt orfani, sau asupriți, Să nu mai fie îngroziți Sărmanii oameni care sânt Numai o mână de pământ.


Dreptate, Domnu-a dăruit Celui ce este asuprit.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Pe-Acela care se-ngrijește De-orice făptură și-o hrănește, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Să izbăvești sufletul meu, Din temniță, ca astfel, eu Să laud – cât trăiesc pe lume – Întotdeauna, al Tău Nume! Toți oamenii care-s vădiți Precum că sunt neprihăniți, Au să se-adune lângă mine, Când vor vedea că îmi faci bine!


Atuncea, ale mele oase Au să întrebe, bucuroase: „O Doamne, spune oare cine Mai poate fi la fel ca Tine, Să-l scape pe nenorocit, De unul care s-a vădit A fi mai tare decât el? Cine mai poate face-astfel? Cine mai poate-aduce oare – Pentru un om sărac – scăpare? Și cine oare-l izbăvește De-acela cari îl jefuiește?”


Celor care sunt părăsiți, Le dă familii. Fericiți, Se află prinșii de război, Căci El îi izbăvește-apoi. Aceia cari se răzvrătesc, În loc uscat doar locuiesc.


Când cu poporul ai ieșit, Doamne, și-n frunte ai pornit Și ai trecut peste câmpie Pe drumurile din pustie,


Dreptate faci celor pe care, Nenorociți, poporu-i are, Iar fiilor săracului Le dai scăparea Domnului, Căci îl zdrobești pe-asupritor.


Atunci când Domnul Se ivește, Dreptate-n juru-I, împărțește. Cel rău, în lucrul mâinii lui, Prins este-n fața Domnului.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.


Căci cu grăsime, de îndat’, Are să fie săturat Și sufletul preoților. Îl satur pe al Meu popor, Cu bunătățile pe care Cel ce îi este Domn le are.”


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Pe cei flămânzi și necăjiți, Cu bunătăți, i-a săturat; Pe cei bogați, afar’ i-a dat, Cu mâna goală. Apoi, El


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat, Douăsprezece coșuri, rase, Cu firmiturile rămase.


De-odată, ca stârnit de vânt, Mare cutremur de pământ Pornitu-s-a, de s-a simțit Cum temnița s-a zguduit, Din temelie, dezlegați Fiind toți cei întemnițați.


Al Domnului, trimis din cer, În miez de noaptea, a deschis Ușa, la temniță, și-a zis


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa