Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 146:6 - Biblia în versuri 2014

6 La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. A mai făcut – de-asemenea – Marea cu tot ce este-n ea. A Domnului credincioșie Are să țină pe vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Creatorul cerurilor și al pământului, al mării și a tot ce cuprinde ea, Păzitorul credincioșiei pe veci,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acel Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului, al mării și al tuturor vietăților din ea. El este protectorul adevărului pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 El a făcut cerul și pământul, marea și toate câte se află în ele. El păstrează fidelitatea în veci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 El a făcut cerurile și pământul, marea și tot ce este în ea. El ține credincioșia în veci.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 care a făcut cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele; care păstrează adevărul în veac;

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 146:6
26 Mawu Ofanana  

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.


Căci bunătatea Domnului Ține în veacul veacului Și-apoi a Lui credincioșie, Din neam în neam, are să ție.


Fiți binecuvântați mereu, De către Domnul Dumnezeu, De Făcătorul cerului, Precum și al pământului!


Dați cinste! Bunătatea Lui Ține față de noi, mereu – La fel credincioșia Lui, Pân’ la sfârșitul veacului! Dați laudă lui Dumnezeu!


Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.


„Veșnică temelie are A Domnului nost’ îndurare! Credincioșia Domnului Tare-i, asemeni cerului!”


Dar nu Mă voi îndepărta, Iar bunătatea Mea va sta, Mereu, cu ei, ca să nu fie – Cumva, a Mea credincioșie Ajunsă de minciună. Iată,


Întreg cuprinsul mărilor Este al Lui, căci e știut Că Domnu-i Cel ce le-a făcut. Mâinile Sale au lucrat Și-au întocmit acest uscat.


El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.


Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.


„Ah Doamne, precum e știut, Cer și pământ Tu ai făcut, Prin brațul Tău întins și tare Și prin puterea Ta cea mare. Din parte-Ți, sunt încredințat, Cum că nimic nu-i de mirat!


Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!


Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”


Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit.


Iisus a zis, către Iudei: „Eu spus-am: „Sunteți dumnezei”. Nu este scris, așa ceva, În Legea ce-o aveți, cumva?


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.


Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.


Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Îngeru-acela a strigat, Tare, zicând: „Neîncetat, Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Și să-I dați slavă, tot mereu, Căci ceasul judecății Lui, Acuma a sosit! Celui, Care-a făcut cer și pământ, Mare și ape câte sânt, Să vă-nchinați, necontenit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa