Psalmi 143:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Fă-mă s-aud, de dimineață, A Ta-ndurare ce dă viață, Căci doar în Tine mă-ncred eu. Arată-mi Doamne, drumul meu, Pe cari să umblu ne-ncetat, Căci către Tine s-a-nălțat Sufletul meu. Doamne, de cei

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Fă ca, dimineața, să aud despre îndurarea Ta, căci în Tine mă încred! Fă-mi cunoscută calea pe care să merg, căci la Tine îmi înalț sufletul!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Doresc să mă ajuți să aud dimineața (vorbindu-se) despre bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine! Revelează-mi drumul pe care (trebuie) să merg, pentru că îmi înalț sufletul spre Tine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Fă să aud dis-de-dimineață îndurarea ta, căci în tine mi-am pus încrederea! Fă-mă să cunosc calea pe care voi merge, căci sufletul meu spre tine îl înalț!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalț sufletul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Fă‐mă să aud dimineața bunătatea ta, căci mă încred în tine. Fă‐mi cunoscută calea pe care să umblu, căci la tine îmi înalț sufletul.

Psalmi 143:8 Mawu Ofanana

Psalmi 119:34

Pricepere dă-mi, negreșit, Ca a Ta Lege s-o păzesc, Din inimă, și s-o-mplinesc!

Psalmi 119:73

Mâinile Tale m-au făcut Și de aceea Ți-am cerut Pricepere, să izbutesc, Poruncile-Ți să-mi însușesc!

Psalmi 143:10

Mă-nvață tot ce trebuiește, Ca să fac voia Ta, mereu, Căci Tu-mi ești Domn și Dumnezeu. Al Tău Duh bun să mă păzească Și-apoi să mă călăuzească Pe calea dreaptă, ne-ncetat!

Psalmi 25:20

Păzește-mi sufletul mereu, Și scapă-mă, o, Domnul meu! Nu mă lăsa, dat de rușine, Pentru că eu mă-ncred în Tine!

Psalmi 27:11

Mă-nvață, mă povățuiește Și-arată-mi Doamne, calea Ta, Să pot, pe ea, mereu, a sta, Ferit fiind de toți acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei.

Psalmi 30:5

Mâniile lui Dumnezeu O clipă-ntunecă-a Lui față, Dar îndurarea-I ține-o viață: Seara – de plânsul o să vie – În zori veni-va veselie.

Psalmi 32:8

„Eu”– zice Domnul Dumnezeu – „Eu te voi învăța mereu, Și-am să-Ți arăt calea curată Care va trebui urmată. Sfaturi am să-ți încredințez Și-asupra ta am să veghez.”

Psalmi 42:8

Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.

Psalmi 46:5

În mijlocul cetății stând. Ea nu se clatină, nicicând: Din zori de zi, El o ajută Și astfel tare e ținută.

Psalmi 5:8

O Doamne, însoțește-mi pașii Pe calea cea plăcută Ție, Pentru că mulți îmi sunt vrăjmașii! Fă Doamne, netedă, să fie

Psalmi 59:16

Eu însă, Doamne, voi cânta De-a pururea, puterea Ta. Din zori de zi, fără-ncetare, Vesti-voi bunătatea-Ți mare, Pentru că Tu Te dovedești, Turn de scăpare că îmi ești Și ocrotire am găsit, Când de necaz am fost lovit.

Psalmi 86:4

Sufletul, mi-l înveselește, O Doamne, și mi-l întărește, Căci către Tine, ne-ncetat, Sufletul meu s-a înălțat!

Psalmi 90:14

Ne satură pe fiecare, De bunătatea Ta cea mare Și plină doar de bucurie A noastră viață să ne fie.

Isaia 30:21

Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”

Isaia 48:17

Iată că Domnul a vorbit, Căci Răscumpărător ți-e El Și Sfânt îi e, lui Israel: „Sunt al tău Domn și Dumnezeu! Te-nvăț ce-i de folos, mereu, Căci Eu doar te călăuzesc Pe calea ce ți-o pregătesc. Ți-arăt pe unde să te duci, Pe unde trebuie s-apuci!

Plângerile 3:41

Cu ale noastre mâini, de-odată, Și inima fie-nălțată Spre Dumnezeu, zicând apoi:

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

Judecători 13:12

Atuncea, Manoah a zis: „Dacă tot ceea ce-ai promis Are să se-mplinească, noi Ce trebuie-a păzi apoi, Și ce anume-i de făcut Când pruncul se va fi născut?”

1 Samuel 23:12

David a întrebat apoi: „Dar ce se va-ntâmpla cu noi? Ce pot eu oare, să pățesc? Dar cei care mă însoțesc? Locuitorii cei pe care Cetatea Cheila în ea-i are – Pe mine și pe toți ai mei – Au să ne vândă, oare, ei? În mâna împăratului Și-n mâna oamenilor lui, Au să ne dea, cumva?” „Să știi”– Domnul a zis – „că ai să fii, Pe mâinile lui Saul, dat.”