Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 143:10 - Biblia în versuri 2014

10 Mă-nvață tot ce trebuiește, Ca să fac voia Ta, mereu, Căci Tu-mi ești Domn și Dumnezeu. Al Tău Duh bun să mă păzească Și-apoi să mă călăuzească Pe calea dreaptă, ne-ncetat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Învață-mă cum să-Ți împlinesc voia, căci Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău este bun: să mă călăuzească pe pământ neted!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Învață-mă cum să Îți respect dorința, pentru că Tu ești Dumnezeul meu! Doresc ca bunul Tău Spirit să mă conducă prin locuri netede!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Învață-mă să fac voia ta, căci tu ești Dumnezeul meu! Duhul tău cel bun mă va călăuzi către pământul drept.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Învață‐mă să fac voia ta, căci tu ești Dumnezeul meu. Duhul tău cel bun să mă povățuiască într‐o țară dreaptă.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 143:10
36 Mawu Ofanana  

Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.


Doamne, ești Dumnezeul meu Și laude Îți aduc eu. Cât pe pământ am să trăiesc Pe Domnul am să-L preamăresc.


Să fii dar, binecuvântat, Numai Tu Doamne, ne-ncetat! Învață-mă, pe a mea cale, Legea orânduirii Tale!


Povățuiește-mă mereu, Poruncile să le țin eu, Căci calea lor îmi place mie.


Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!


Dar către Domnul am strigat: „Doamne, Tu Îmi ești Dumnezeu! Ascultă, Doamne, glasul meu! Ascultă ruga mea, fierbinte!


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


El, sufletul, mi-a-nviorat Și pașii mi i-a îndreptat Pe drumul cel lipsit de rău, Din pricina Numelui Său.


Cine e cel cărui, mereu, Teamă îi e, de Dumnezeu? Aceluia, Domnu-i arată Calea ce trebuie urmată.


Mă-nvață, mă povățuiește Și-arată-mi Doamne, calea Ta, Să pot, pe ea, mereu, a sta, Ferit fiind de toți acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei.


În Domnul însă, mă-ncred eu Și zic: „Ești Dumnezeul meu!”


Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.


Pentru că Domnul a turnat Un duh care s-a arătat A fi un duh de adormire. Duhul venit-a peste fire Și-a-nchis ochii prorocilor, Precum și-ai văzătorilor.


„Ca fiara care, bunăoară, Către vâlcele se pogoară, Așa și Duhul Domnului La tihnă-a dus poporul Lui. În acest fel, Tu – negreșit – Poporul Ți-ai povățuit Și-un Nume-atuncea ai putut, De slavă, să Îți fi făcut!”


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


Când două zile zăbovea Norul, pe cort, sau când ședea Un an, o lună – peste el – Pe loc, întregul Israel Oprit era. Numai când norul Se ridica, pornea poporul.


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.


Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”


Iată că eu vă îndemn iar – Pentru al nostru Domn, Iisus, Și pentru Duhul Cel de Sus – Când, rugăciuni, voi înălțați, Lui Dumnezeu, să vă luptați, Cu mine-alături, negreșit,


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


Pentru că iată, legea Lui, Dă viață în Hristos Iisus Și izbăvire mi-a adus, Acum, de Legea de păcat, Prin care, moarte-am căpătat.


Dar Duhul, sprijin ni S-a dat, Și ne ajută, ne-ncetat, În slăbiciune, căci nu știm, Când ne rugăm, cum să vorbim. De-aceea, Duhul mijlocește Și-n locul nostru, El vorbește, Scoțând suspine negrăite, Spre a fi, rugile, primite.


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


Iată ce roade au fost date, De-astă lumină: bunătate, Neprihănire, după care, Doar adevărul, loc, își are.


Căci Dumnezeu nu ne-a-nzestrat Cu-n duh de frică, ci ne-a dat Duh de putere și credință, De dragoste și chibzuință.


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa