Psalmi 142:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Doamne, la Tine doar, strig eu: „Tu ești scăparea mea, mereu, Iar pe pământ, Te dovedești Că a mea moștenire ești.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Te chem, Doamne, zicând: „Tu ești adăpostul meu, partea mea de moștenire pe pământul celor vii!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Doamne, eu te chem zicând: „Tu ești adăpostul meu și moștenirea mea pe pământul oamenilor vii!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Privește la dreapta mea și vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu ești adăpostul meu, partea mea în pământul celor vii.

Psalmi 142:5 Mawu Ofanana

Psalmi 119:57

Este aceea de-a avea Grijă ca tot ce ai rostit, Mereu să fie împlinit.

Psalmi 16:5

Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.

Psalmi 27:13

O! De n-aș fi încredințat Că voi putea vedea, odat’, Toată-ndurarea Domnului – Precum și bunătatea Lui – Chiar pe pământul celor vii!…

Psalmi 35:12

Pentru tot binele apoi, Ei mi-au dat răul înapoi Și sufletul mi-au pustiit,

Psalmi 46:1

Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.

Psalmi 46:11

Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.

Psalmi 46:7

Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – se vădește.

Psalmi 56:13

De moarte, Tu m-ai izbăvit. Al meu picior a fost ferit De-alunecare și cădere, Căci Tu mi-ai dăruit putere Și-astfel în fața Ta mă ții, Stând pe pământul celor vii.

Psalmi 73:26

Chiar dacă mi se prăpădesc Carnea și inima, la fel, Eu și atunci nădăjduiesc În Dumnezeu, pentru că El Îmi este stâncă, ne-ncetat, Și-mi întărește slaba-mi fire; De rele, eu sunt apărat, Căci El îmi este moștenire.

Psalmi 91:2

Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Plângerile 3:24

„Domnul e moștenirea mea, De care, parte, voi avea” – Zice, acum, sufletul meu, Îmbărbătându-se mereu. De-aceea eu nădăjduiesc În El, mereu, și mă-ntăresc.

Ioan 16:32

Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

2 Timotei 4:17

Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.