Psalmi 142:3 - Biblia în versuri 2014

³ Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Când îmi este sleit duhul în mine, Tu-mi cunoști cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Când spiritul îmi este întristat, Tu îmi cunoști comportamentul. Ei mi-au pus capcane mascate pe drumul pe care merg.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Când duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.

Psalmi 142:3 Mawu Ofanana

Iov 23:10

El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 102:1

Doamne, Te rog să iei aminte La rugăciunea mea fierbinte Și fă s-ajungă pân’ la Tine, Strigătul meu. Doamne, de mine,

Psalmi 102:4

Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.

Psalmi 140:5

Niște-ngâmfați mă urmăresc: Curse și lațuri îmi întind, În care vor ca să mă prind. De-a lungul drumurilor mele, Oameni-acei întind rețele Și-mi pun capcane, ne-ncetat.

Psalmi 141:9

Mă scapă de cursa pe care Cei răi mi-o-ntind, fără-ncetare! Mă scapă de piedica lor!

Psalmi 143:4

Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.

Psalmi 17:3

Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Psalmi 31:4

Un laț, vrăjmașul îmi întinde Ca să încerce a mă prinde. Scapă-mă dar, din laț, mereu, Căci ești Ocrotitorul meu!

Psalmi 56:6

Ei, împotrivă-mi, uneltesc, Iar ai mei pași îi urmăresc, Pentru că vor ca să îmi ia – De-i cu putință – viața mea.

Psalmi 61:2

Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

Psalmi 77:3

Îmi amintesc de Dumnezeu Și de aceea gem mereu. Gândesc adânc și-apoi simt bine, Cum duhul se mâhnește-n mine.

Ieremia 18:22

Fă Doamne, ca din a lor casă, Țipete mari, numai, să iasă, Când cetele – de Tine puse – Asupra lor vor fi aduse! Căci ei, o groapă, au săpat, În fața mea și-au căutat, Necontenit, să îmi întindă Lațuri, ca astfel să mă prindă.

Plângerile 2:19

Te scoală-n toiul nopților Și glas să dai gemetelor, Când vor începe să se-așeze Străjile puse să vegheze! Asemeni unei ape, cată De-ți varsă inima, pe dată, În fața Domnului! Spre El, Întinde-ți mâinile și-astfel, Să poți să capeți vindecare Pentru copii tăi, pe care Îi vezi la colțul uliței, Răpuși de gheara foametei!

Matei 22:15

Iisus, când pilda a sfârșit, Toți Fariseii s-au gândit Cum ar putea ca să-I întindă Curse, cu vorba ca să-L prindă.