Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 142:1 - Biblia în versuri 2014

1 Mă rog și strig cu glasul meu, Către al nostru Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Strig, chemându-L pe Iahve. Vocea mea strigă spre Iahve, cerând mila Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Poem. Al lui Davíd. Când era în peșteră. Rugăciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 142:1
12 Mawu Ofanana  

Cu Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În urmă, Iaebeț vorbise Și-n felu-acesta el Îi zise: „De mă vei binecuvânta, De mă-nsoțește mâna Ta, Dacă hotarele-mi lărgești Și dacă ai să mă ferești, Mereu, de vreo nenorocire, De suferință să n-am știre…” Iar Dumnezeu l-a ascultat Și tot ce I-a cerut i-a dat.


Doamne, Te chem și strig la Tine. Vino degrabă, pân’ la mine! Să iei aminte, Domnul meu, Atunci când Te voi chema eu!


Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.


Degrabă, către Dumnezeu Mi-am îndreptat cugetul meu. În disperare am strigat Și-n felu-acesta m-am rugat:


Ferice e de-acela care, Pentru fărădelegea-i mare, Iertare-n urmă-a dobândit Și-al său păcat e-acoperit!


Mă scapă Doamne-n ceasul rău, Prin Numele Cel Sfânt al Tău, Și fă-mi dreptate – nu mai sta – Acuma, prin puterea Ta!


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


Ei – cei de care nu se-arată Vrednică-a fi lumea vreodată – Doar prin pustiu au rătăcit, Prin munți și peșteri s-au pitit, Prin crăpăturile pe care, Pământu-n scoarța s-a, le are.


În urmă, s-a întors apoi, Și-a întâlnit stâne de oi, Chiar lângă drum. El s-a oprit – Căci înserarea a venit – Și-o peșteră a căutat, În care, să-nnopteze-a stat. În fundul peșterii erau David și cei ce-l însoțeau.


Cei cari, cu David, s-au aflat, Au zis: „Azi, Domnul ți l-a dat, În mână, pe vrăjmașul tău, Care voia să-ți facă rău. Acuma, iată, vei putea Să-i faci ceea ce-ți va plăcea.” David, atuncea, s-a sculat Și-a mers, tiptil, de i-a tăiat – În timp ce Saul, dus, dormea – Un colț din haina ce-o avea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa