Pe când prorocul mai vorbea, Îi zise: „Pleacă de la mine! Te-am făcut sfetnic eu, pe tine? Oare la mine ai venit Pentru că vrei să fii lovit?” Prorocu-a zis, când a plecat: „Acuma sunt încredințat Că Dumnezeu te-a părăsit Și astfel, fi-vei nimicit, Pentru că rău, tu te-ai purtat Iar de-al meu sfat, n-ai ascultat.”
Psalmi 141:5 - Biblia în versuri 20145 Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Să mă lovească cel drept – aceasta este bunătate! Să mă mustre el – aceasta este ulei pentru capul meu! Să nu-mi feresc capul! Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Să mă lovească omul corect, pentru că el manifestă bunătate (atunci când acționează)! Să mă certe el, pentru că nu îmi voi feri capul de un asemenea „ulei”! Dar rugăciunea mea va fi (concepută) tot împotriva faptelor rele ale celor nedrepți! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Să mă lovească cel drept și cel credincios să-mi facă reproșuri, nu-mi voi mai turna niciodată pe cap untdelemn înmiresmat și rugăciunea mea va fi continuă împotriva răutăților lor! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu! Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19315 Lovească‐mă cel drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei. Onani mutuwo |
Psalmi 141:5
23 Mawu Ofanana
„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.
Zotsatsa