Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 133:3 - Biblia în versuri 2014

3 Este ca roua cea pe care Numai Hermonul o mai are, Ca roua care – bunăoară – Iată că din Sion pogoară, Căci doar acolo, Dumnezeu Dă binecuvântări mereu Și slobozește apa vie, A vieții, pentru veșnicie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Este ca roua Hermonului, care coboară pe munții Sionului, căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viața veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 El este ca roua Hermonului care coboară pe munții Sionului; pentru că acolo a oferit Iahve binecuvântarea prin (respectarea) porunci(lor) și viața eternă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Este ca roua de pe Hermón, care coboară pe Munții Siónului; pentru că acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, viața până în veci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munții Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața, pentru veșnicie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 ca roua Hermonului care se pogoară pe munții Sionului; căci acolo a orânduit Domnul binecuvântarea, viață până în veac.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 133:3
22 Mawu Ofanana  

Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


Viață el Ți-a cerut și iată Că viață îi fusese dată. I-ai dăruit, cu bucurie, O viață lungă, pe vecie.


Mare e slava-n jurul său, Căci are ajutorul Tău. Cu strălucire l-ai gătit Și-n măreție-i învelit.


Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.


Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.


Eu, binecuvântarea Mea, Am să vi-o dau, și veți avea, În anul șase – negreșit – Pe câmpuri, rodul întreit.


În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.


Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”


Adevărat spun – Domnul vede – Celui ce-ascultă și-apoi crede, Cuvintele care le-am zis, Crezând în Cel ce M-a trimis, Veșnica viață-i va fi dată Și nu vine, la judecată.


Ieși-vor morții, din morminte. Cel care binele-a lucrat, La viață, fi-va înviat; Iar cel, cari rău să facă, știe, La judecată, va să-nvie.


Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!


Căci după cum acest păcat A stăpânit și moarte-a dat, O să supună toată firea Și harul, dând neprihănirea Cari, viață – veșnic – a adus, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus.”


Iată că moartea e lăsată, Pentru păcat, a fi drept plată. Însă, acum, darul pe care, Pentru noi, Dumnezeu îl are, E viața veșnică – v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”


Primi-vei binecuvântare – Întotdeauna – în grânare, În lucrul tău, când îți așezi Mâna, pe el, ca să lucrezi. Vei fi dar, binecuvântat, În țara ta, neîncetat.


Ținutul lor se întindea Din Aroer – cari se găsea Pe malul râului Arnon – Până la muntele Hermon, Sau muntele Sionului.


De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.


El, iată, ne-a făgăduit Veșnica viață, negreșit.


Iar mărturia Domnului, Aceasta e: Domnul ne-a dat Viață în veci și-a așezat Această viață-n Fiul Lui.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa