Psalmi 130:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Însă la Tine e iertare, Ca să se teamă fiecare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Dar la Tine există iertare – pentru ca astfel, omul să se teamă de Tine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ La tine însă este iertare și ne temem de tine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Dar la tine este iertare, ca să fii temut.

Psalmi 130:4 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:13

David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.

Iov 22:23

Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.

Psalmi 25:11

Pentru-al Tău Nume, eu aș vrea Să ierți fărădelegea mea – Ce se arată-atât de mare – În nesfârșita-Ți îndurare!

Psalmi 86:5

Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Isaia 55:7

Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”

Ieremia 31:34

Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”

Daniel 9:9

Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit!

Osea 3:5

Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”

Fapte 9:31

Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

Romani 8:1

„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.

2 Corinteni 5:19

Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.

Efeseni 1:7

Răscumpărare-avem, în El, Prin al Său sânge, și iertate Sunt, ale noastre, mari păcate, Prin bogățiile pe care, Harul cel minunat le are,

Coloseni 1:14

Prin Fiul Său, primit-am noi, Răscumpărare, mai apoi, Căci El – prin sângele vărsat – Păcatele ni le-a iertat.

2 Timotei 2:19

Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”