Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 13:3 - Biblia în versuri 2014

3 Răspunde-mi Doamne, de îndat’, Căci tu ești Dumnezeul meu! Lumină să le dai, mereu, Ochilor mei – veghează-mi sorții – Să nu mă prindă somnul morții,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morții,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Ia în considerare necazul meu, Doamne, Tu care ești Dumnezeul meu! Luminează-mi ochii, ca să nu mă afecteze somnul morții;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Până când vei pune în sufletul meu neliniști și mâhnire în inima mea zi de zi? Până când se va înălța dușmanul meu deasupra mea?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Privește și răspunde‐mi, Doamne Dumnezeul meu! Luminează‐mi ochii, ca să nu dorm somnul morții;

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 13:3
15 Mawu Ofanana  

Dar Dumnezeul nost’ apoi – Totuși – S-a îndurat de noi, Căci câțiva oameni ne-a lăsat Cari din robie au scăpat, Iar adăpost, pe-acest pământ, Ne-a dat, în locul Lui cel sfânt, Unde apoi ne-a luminat Și-unde putință ne-a lăsat Să răsuflăm, tari să ne ție, Când înduram aspra robie.


Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.


Tu Doamne-aprinzi lumina mea. Tu-mi luminezi, de-asemenea, Bezna ce este-n jurul meu.


Tu vezi ce mulți mă urmăresc Și cu ce ură mă pândesc.


Fă-mă să mă înveselesc, Căci să mă bucur – îmi doresc – De nesfârșita-Ți îndurare. Tu-mi știi ticăloșia-mi mare, Neliniștea care mereu Îmi macină sufletul meu,


Pleacă-Ți urechea, Domnul meu, La ne-nsemnatele-mi cuvinte! Ascultă-mi Tu, suspinul greu


O Doamne, Dumnezeul meu, Arată-mi mila Ta, mereu! Tu vezi ticăloșia-n cari, Dușmanii mei cei mulți și mari, Acum, pe mine, m-au adus. Ridică-mă, o Doamne, sus! Ia-mă de la acele porți Care-i veghează pe cei morți,


Călduri de vin, când vor avea, Mai mult am să le dau să bea, Beția ca să le sporească Și astfel să se veselească Pentru ca somnul să le vie Și-apoi să doarmă, pe vecie.”


Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”


„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


Doar Ionatan, știre, n-avuse De jurământul ce-l făcuse Întreg poporul. A găsit Un fagure și și-a înfipt Toiagu-n el. L-a ridicat Și-ndată i s-au luminat Ochii, când gustul, i-a simțit.


Îndată, Ioanatan îi zise Omului care îi vorbise: „Iată ce cred, acuma, eu: Gândesc precum că, tatăl meu – Prin jurământul așezat – Poporul doar l-a tulburat. Când am simțit gustul pe care Mierea aceasta bună-l are, Privirea mi s-a luminat!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa