Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 128:1 - Biblia în versuri 2014

1 Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Orice om care se teme de Iahve și care trăiește așa cum îi cere El, este fericit!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântare a treptelor. Fericiți toți cei care se tem de Domnul și umblă pe căile sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Ferice de oricine se teme de Domnul, care umblă în căile lui.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 128:1
24 Mawu Ofanana  

Căci am păzit căile Lui Și-astfel, în fața Domnului, Am fost găsit nevinovat.


Suflet al meu, mereu veghează: Pe Domnu-L binecuvintează, Iar toate care-n mine sânt, Numele Domnului Cel Sfânt, Să-L binecuvinteze-ndată!


Așa precum de fiii lui, Tatăl se-ndură tot mereu, La fel se-ndură Dumnezeu, Necontenit, de omu-acel Cari teamă va avea de El.


Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!


Domnul va binecuvânta Pe cei care vor arăta Precum că teamă au de El. Va binecuvânta, la fel, Și pe cei mici și pe cei cari Se dovedesc a fi mai mari.


Ferice dar, oamenilor Neprihăniți în calea lor, Oameni ce țin Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are!


Ferice de cei care cată Ca să nu facă niciodată Nelegiuiri, umblând mereu Pe căile lui Dumnezeu!


Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.


Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?


Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”


Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –


Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.


Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.


Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.


Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.


O, de M-ar asculta, mereu, Israelul – poporul Meu – Și dacă el ar căuta, Pe a Mea cale doar a sta!


Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


El te va binecuvânta Când în cetatea ta, vei sta. De-asemeni, binecuvântat Vei fi când ești, la câmp, plecat.


„Încolo, sunteți învățați, Cum trebuie să vă purtați, Pentru a fi plăcuți, mereu, De către-al nostru Dumnezeu. Așa să faceți – vă rugăm – Și, totodată, vă-ndemnăm În Sfântul Nume-al lui Iisus, Cu o dorință de nespus, Ca în astă privință-apoi, Necontenit, să creșteți voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa