Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 124:4 - Biblia în versuri 2014

4 Apa – atunci – ne-ar fi-necat, Căci râurile, în șuvoi, Se repeziră peste noi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 ne-ar fi inundat apele, ar fi trecut peste noi torentul;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atunci ne-ar fi înghițit apele; și râul ne-ar fi inundat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 atunci ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Atunci apele ne‐ar fi copleșit, râul ar fi trecut peste sufletul nostru.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 124:4
17 Mawu Ofanana  

În urmă, îngeru-a vorbit: „Apele care le-ai zărit – Pe care-i curva așezată – Noroade sunt și, totodată, Gloate și limbi, neamuri, pe care, Acum, acest pământ le are.


Valul să nu mă mai lovească, Adâncul să nu mă-nghițească, Iar groapa care-n cale-mi vine Să nu se-nchidă peste mine!


Atunci, de Numele Său sfânt, Aceia cari în apus sânt, Au să se teamă, negreșit, Iar cei aflați în răsărit Se vor speria de slava Lui. Atuncea, Duhul Domnului, Pe fugă îi va pune-apoi Și-l va întoarce înapoi, Pe-al Său vrăjmaș cari, pe câmpie, Precum un râu are să vie.


Nu mă mai pot ține și iată Că în noroi m-am afundat. Într-o prăpastie-am picat, Iar apele dau peste mine.


Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.


„Unul din îngeri, cari țineau Potirele – și cari erau Șapte la număr – a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Vino aici, să vezi îndată, Căci se rostește-o judecată, Asupra curvei celei cari Șade, acum, pe ape mari.


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


Iată că de la Domnu-apare Un om puternic, un om tare. Ca o furtună o să vie. Va fi precum o vijelie, Ca și o rupere de nor, Ca și șuvoiul apelor. Cununa are s-o lovească Și la pământ o s-o trântească.


Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.


Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,


Nu vezi tu negura din jur, Și apele ce te lovesc?


Când mă prinsese-n stăpânire Înfășurările pe care Singur mormântul doar le are, Când lanțul morții m-a cuprins –


Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.


Întinde-Ți brațele cerești, Din ape să mă izbăvești! Îl scapă pe-al Tău slujitor, Din mâinile străinilor,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa