Psalmi 123:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce locuiești în Ceruri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Privesc spre Tine, Cel care locuiești în cer!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Cântare a treptelor. Către tine îmi ridic ochii, [către tine], care locuiești în ceruri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuiești în ceruri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Către tine îmi ridic ochii, cel ce șezi în ceruri.

Psalmi 123:1 Mawu Ofanana

1 Regi 8:30

Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta, Venind aici, în fața Ta!

Psalmi 11:4

În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.

Psalmi 115:3

Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.

Psalmi 120:1

Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.

Psalmi 121:1

Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?

Psalmi 122:1

Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”

Psalmi 124:1

De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –

Psalmi 125:1

Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.

Psalmi 126:1

Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.

Psalmi 127:1

Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.

Psalmi 128:1

Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!

Psalmi 129:1

Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!

Psalmi 130:1

Din hăul cel adânc, mereu, Doamne, Pe Tine te chem eu!

Psalmi 131:1

Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.

Psalmi 132:1

Doamne, să-Ți amintești mereu, De David, de necazul greu De care fost-a încercat!

Psalmi 133:1

Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!

Psalmi 134:1

Iată, să-L binecuvântați Pe Domnul, voi, robi care stați Noaptea, mereu, în Casa Lui!

Psalmi 141:8

De-aceea, către Tine, eu Îmi îndrept ochii, Domnul meu. La Tine să m-adăpostești Și sufletul să-mi ocrotești!

Psalmi 2:4

Dar Cel care-n ceruri șade – Domnul – râde de acei, Iar batjocura Lui cade, Din înalturi, peste ei.

Psalmi 25:15

Ochii, spre Domnul, întorc eu, Căci El îmi scoate, tot mereu, Picioarele din lațul care Întins e, pe a mea cărare.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 66:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?

Matei 6:9

De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!

Luca 18:13

În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”