Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 122:6 - Biblia în versuri 2014

6 Rugați-vă, pentru vecie, Pace-n Ierusalim să fie! Cei ce-l iubesc să aibă tihnă! Să aibă parte de odihnă!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să prospere!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! „Doresc ca cei care te iubesc, să prospere!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Rugați-vă pentru pacea Ierusalímului: „Să aibă liniște cei care te iubesc!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Rugați‐vă pentru pacea Ierusalimului: cei ce te iubesc vor propăși.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 122:6
16 Mawu Ofanana  

Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.


Poporu-a binecuvântat Pe-aceia care au picat La sorți, urmând parte-a avea Ca la Ierusalim să stea.


De-asemeni, Mardoheu atunci, Cuprinsul acelei porunci Vestită-n Susa, i l-a dat, Ca el să-i fie arătat Esterei. A mai poruncit Ca ea să meargă, negreșit, La împărat, să stăruiască Și astfel să le izbăvească Întregul neam. Hatac s-a dus


În bunătatea arătată, Fă ca să fie revărsată, Peste Sion, a Ta-ndurare, Iar zidurile cele care Ierusalimul le avea, Fă-le să fie aievea!


Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!


„Hai, bucurați-vă apoi, Cu-al Meu Ierusalim, și voi Aceia care arătați Cum că iubire îi purtați. Cei ce l-ați plâns, acum veniți Și bucuria o-mpărțiți


Dacă-n cetate locuiți, Binele ei să-l urmăriți, Iar cât timp sunteți în robie, Rugați-vă pentru ea, Mie, Căci fericirea voastră – iată – De ea vă este atârnată!”


Voi, cei care sunteți scăpați De sabie, fugiți, plecați! Cei din pământul depărtat, La Domnul vă gândiți de-ndat’, Și-apoi în inimi să vă fie Ierusalimul, pe vecie!”


Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”


Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.


Prin legătura păcii – voi – Unirea Duhului apoi, Doresc, mereu, să căutați Ca între voi să o păstrați.


Al păcii Domn, vă dăruiască, Neîncetat, pacea-I cerească. Domnul Iisus, cu voi, să fie, Să vă-nsoțească, pe vecie.


Noi am trecut din moarte-odată, La viață, pentru că noi știm, Pe-ai noștri frați, să îi iubim. Acela care nu-l iubește Pe frate’ său, se osândește La moarte și rămâne-n ea.


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa