Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 120:1 - Biblia în versuri 2014

1 Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În necazul meu strig către Domnul, și El îmi răspunde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Strig spre Iahve din situația dificilă în care sunt; și El îmi răspunde.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântare a treptelor. În strâmtorarea mea, l-am invocat pe Domnul și el mi-a răspuns.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Către Domnul strig în strâmtorarea mea, și El m-ascultă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Am chemat pe Domnul în strâmtorarea mea și mi‐a răspuns.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 120:1
31 Mawu Ofanana  

Să nu Te-ascunzi când sunt aflat, De mari necazuri apăsat! Pleacă-Ți urechea către mine, Atuncea când eu strig la Tine! Degrabă, Doamne ia aminte, La rugăciunea mea fierbinte!


În strâmtorare, au strigat La Domnul, cari i-a ajutat. Vădindu-Se îndurător, I-a scos din tot necazul lor.


Când la strâmtoare m-am aflat, Pe Dumnezeu eu L-am chemat. Al meu glas, El l-a auzit Și ajutor mi-a dăruit. De la strâmtoare m-a luat Și în loc larg m-a așezat.


Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?


Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”


Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –


Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.


Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.


Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.


Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!


Din hăul cel adânc, mereu, Doamne, Pe Tine te chem eu!


Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.


Doamne, să-Ți amintești mereu, De David, de necazul greu De care fost-a încercat!


Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!


Iată, să-L binecuvântați Pe Domnul, voi, robi care stați Noaptea, mereu, în Casa Lui!


În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Cel care, mulțumire, știe – Drept jertfă – să-Mi aducă Mie, Acela doar Mă proslăvește. Doar omul care își păzește Cărarea, parte va avea Să vadă mântuirea Mea.”


Zicând: „În a mea strâmtorare, Domnul îmi dete ascultare. Când în al morții laț aflat, În disperare am strigat, El glasul mi l-a auzit, Iar al Său braț m-a izbăvit.


Și totuși, Tu m-ai scufundat În mare. M-au înconjurat Râuri de ape. M-au bătut Talazurile și-ai făcut, Valuri să treacă peste mine.


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Când timpul i s-a împlinit, Ana pe lume-a zămislit, Un fiu, așa cum își dorea. De bucurie mare, ea I-a pus copilului acel, Drept nume-atuncea, Samuel. Numele-acesta a-nsemnat Că „Dumnezeu a ascultat”. Ana spusese: „Fiul meu, Cerut e, de la Dumnezeu.”


Pentru copilu-acesta, eu – În vremea ‘ceea – m-am rugat, Iar Dumnezeu m-a ascultat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa