Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Nimicească Domnul buzele lingușitoare și limba lăudăroasă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve să distrugă buzele adulatoare și limba lăudăroasă:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Oamenii își spun deșertăciuni unii altora, pe buze au numai cuvinte înșelătoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Domnul va stârpi toate buzele lingușitoare, limba care vorbește lucruri mari,

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 12:3
26 Mawu Ofanana  

Nu știu să fac așa ceva! De-aș face, știu că-ntr-o clipită Îmi va fi viața nimicită, De către Ziditorul meu; Iar eu mă tem de Dumnezeu!”


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


Eu știu că Domnul Dumnezeu Face dreptate, tot mereu, Celui care-i obijduit, Precum și celui ce-i lipsit.


Inima lor – o Doamne – iată, Mereu le este încuiată; În gura lor, neîncetat, Vorbe semețe s-au aflat.


Iată dar, ce te sfătuiesc: Încredințează-ți Domnului Soarta, să ai sprijinul Lui, Căci El – nicicând – n-a-ngăduit Să cadă cel neprihănit.


Vrăjmașu-a zis: „Îi urmăresc! Am să-i ajung și-am să-i lovesc Și mă voi răzbuna. Apoi, Împart și prada de război. Cu sabia am să-i lovesc, Cu mâna mea îi nimicesc!”


Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește


Omul acel care urăște, Se va preface, dar gătește – În inimă – înșelăciune.


„După cum mâna mea s-a-ntins Și-n stăpânire a cuprins Împărățiile avute De idoli (unde-au fost văzute Multe icoane adunate; Mai multe decât cele-aflate În Iuda, la Ierusalim Și în Samaria, cum știm)


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”


Limbile lor otrăvitoare Sunt doar săgeți ucigătoare, Căci despre pace ei vorbesc, În timp ce curse pregătesc.


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


În fața ucigașului – Atuncea – tu o să mai spui: „Sunt Dumnezeu”, măcar că ești Un om doar? O să mai vorbești În felu-acesta, când, la tine, Cel care te ucide vine?


Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.


„Cuvintele ce le-ați rostit, În contra Mea, s-au dovedit Aspre a fi, neîncetat. Și totuși, voi ați întrebat: „Dar împotrivă-Ți, ce-am spus noi?”


Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.


Oameni-aceștia-s cârtitori – Mereu sunt nemulțumitori De soarta lor. Ei dovedesc, Doar după pofte, că trăiesc. Vorbe trufașe au în gură Și-i laudă, peste măsură, Neîncetat – și îi slăvesc – Pe toți cei, de la cari, simțesc Că un câștig primesc apoi.


Fiara, o gură, a primit, Cu care mari hule-a rostit. A mai primit putere mare, Spre a lucra cu-nverșunare, Căci patruzeci și două sânt Lunile sale, pe pământ, Ca slujba să și-o împlinească.


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa