Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 În zadar se lingușesc unul pe altul și vorbesc de la inimă la inimă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Degeaba se flatează unul pe altul și își vorbesc de la inimă la inimă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Mântuiește-mă, Doamne, căci nu mai este niciun credincios; au dispărut cei fideli dintre fiii oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Ei vorbesc neadevăr fiecare cu semenul său: vorbesc cu buză lingușitoare și cu inimă fățarnică.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 12:2
25 Mawu Ofanana  

Au mai venit cincizeci de mii Din ai lui Zabulon copii. Aceștia, curajoși, erau Și hotărâți se dovedeau Ca să pornească la război Luptând cu inimă apoi.


Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


Mă izbăvește, Domnul meu, De cei străini care – mereu – Neadevăruri au rostit Și-a căror dreaptă s-a vădit Drept mincinoasă, ne-ncetat!…


A căror gură a rostit Numai minciuni, necontenit. Dreptatea lor e rușinoasă, Pentru că este mincinoasă.


Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.


Cei care vor să mă omoare Îmi întind curse la picioare; Cei ce-mi voiesc nenorocirea, Cu răutăți doar, umplu firea Și toată ziua se vădesc Cum că înșelăciuni urzesc.


Atunci când vine cineva Și vrea a mă vedea, cumva, Neadevăruri doar rostește Și-apoi temeiuri născocește Pentru a mă vorbi de rău, Cu cei ce sunt în jurul său.


Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.


Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.


Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.


Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.


Cel care bârfe poartă-n viață, Lucruri ascunse dă pe față; De cel ce gura nu-și strunește, Întotdeauna te ferește!


Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?


Acela cari și-a lingușit Aproapele, i-a pregătit O cursă, căci lauda lui E-un laț întins aproapelui.


De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”


Limbile lor otrăvitoare Sunt doar săgeți ucigătoare, Căci despre pace ei vorbesc, În timp ce curse pregătesc.


Vedenii mincinoase, iată, N-au să mai fie niciodată. Nici prorocii înșelătoare Nu vor mai fi nicicând sub soare, În casele lui Israel!


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Într-adevăr – cum ați aflat – Nicicând, n-am întrebuințat, Cuvintele lingușitoare, Nici vorbele amăgitoare, Nici lăcomia. Dumnezeu Ne este martor, tot mereu.


S-a dovedit, în acest fel, Nehotărât și schimbător, Pe calea lui. Deci fraților,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa