Psalmi 12:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Doamne, vino în ajutor, Căci oamenii evlavioși Se duc acum și – iată – mor Cei ce se-arată credincioși.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioși și pier cei credincioși dintre fiii omului!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Vino să îmi ajuți, Doamne; pentru că dispar oamenii religioși și mor cei credincioși dintre fiii oamenilor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Maestrului de cor. Pe harpa cu opt coarde. Psalm. Al lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Mântuiește, Doamne, căci se duce omul cuvios, căci cei credincioși se sfârșesc dintre copiii oamenilor.

Psalmi 12:1 Mawu Ofanana

Geneza 6:12

Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.

1 Cronici 15:21

Harpe, cu opt coarde, aveau. Ei trebuiau ca, fiecare, Din ele, ca să sune tare. Primul a fost Matatia. Elifele, Miceneia, Obed-Edum, cu Ieiel Și-Azazia sunt după el.

Psalmi 3:7

Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.

Psalmi 54:1

Mă scapă Doamne-n ceasul rău, Prin Numele Cel Sfânt al Tău, Și fă-mi dreptate – nu mai sta – Acuma, prin puterea Ta!

Psalmi 6:1

Doamne, să nu mă pedepsești – Când voi greși – cu-a Ta mânie. Doamne, să nu mă mai lovești, Mustrându-mă cu-a Ta urgie.

Psalmi 6:4

Întoarce-Te, o Domnul meu, Și sufletul mi-l izbăvește. Pentru a Ta-ndurare, eu, Doamne, te rog, mă mântuiește!

Proverbe 20:6

Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?

Isaia 1:9

Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Isaia 59:4

Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Isaia 63:5

Jur împrejurul Meu priveam: Singur am fost și Mă-ngrozeam, Căci nimenea nu s-a găsit Care să Mă fi sprijinit. Doar brațul Meu, cutezător, Mi-a fost singurul ajutor Și-a Mea urgie s-a vădit Singura ce M-a sprijinit!

Ieremia 5:1

„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.

Matei 14:30

Simțind, însă, vântul cel tare, S-a-nspăimântat și-atunci, în mare, Prinse ușor să se scufunde. Uimit, privi spre locul unde Era Iisus, și-nspăimântat, „Mă scapă, Doamne!” – a strigat, Fiind în gura morții prins.

Matei 24:12

În vremurile-acelea grele, Din pricina fărădelegii – Care sub ochiul blând al Legii, Mereu, are să se-nmulțească – Iubirea o să se răcească,

Matei 8:25

Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”