Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 112:9 - Biblia în versuri 2014

9 El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 A împărțit, a dăruit celor nevoiași; dreptatea lui rămâne pe vecie; el va avea parte de glorie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Pentru că a împărțit (din posesiunile lui) și a dat celor săraci, dreptatea îi va fi recunoscută și va rămâne (apreciată) pentru totdeauna; iar autoritatea lui va crește însoțită de onoare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 peh El este darnic față de cei sărmani, țàde dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna, qof iar fruntea lui se înalță cu cinste.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 A împrăștiat, a dat celor nevoiași; dreptatea sa ține în veac. Cornul său se va înălța cu slavă.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 112:9
39 Mawu Ofanana  

Întreaga strălucire, iată, Precum și măreția toată, Lucrări sunt ale Domnului. În veci ține dreptatea Lui.


Omul acela, negreșit, Belșug are și bogăție, În casa lui, căci pe vecie, Neprihănirea-i dăinuiește.


Puterea tuturor celor Care sunt răi, am s-o dobor. Însă puterea cea pe care Omul neprihănit o are, Se va spori și, totodată, Are să fie înălțată.


Doamne, Tu-mi dai putere mare, La fel precum bivolul are. Cu untdelemn, Tu m-ai stropit,


Iar ochii mei au izbutit Să vadă cum se împlinește Dorința mea, în ce-i privește Pe-aceia cari m-au dușmănit. Urechea mea a auzit Și știe că Tu ai putință Să împlinești a mea dorință Față de oamenii acei Care potrivnici sunt, ai mei.


Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.


Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.


În timp ce el mereu poftește, Neprihănitul dăruiește, Cu dragoste, ceea ce are.


Sămânța ți-o vei semăna De dimineață, iar mâna Să n-o lași să se odihnească, Ci până-n seară să trudească, Căci nu știi ce îți izbutește. Nu știi, sămânța de va crește, Sau truda mâinii de-i mai bună; Dar poate-s bune împreună.


Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel.


Alta e starea omului Care, la suflet, e ales. Omul acest – bine-nțeles – Pe al său cuget îl va pune Să stăruiască-n fapte bune.”


Dacă-ți împarți, cu cel flămând, Hrana pe care tu o ai Și dacă tu vei ști să dai – Din ceea ce ai dobândit – Să saturi sufletul lipsit, Atunci lumina ta răsare Peste-ntunericul cel mare, Iar bezna ta o să se vază Ca și lumina de amiază!


Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.


Fă-ți milostenia în ascuns, Căci doar așa vei fi ajuns, De răsplătirea Domnului.


Pe toți sărmanii i-ați avut – Și îi aveți – mereu, cu voi. Astfel, puteți, oricând apoi, Ca să le faceți numai bine, Neîncetat. Însă, pe Mine, Nu-ntotdeauna Mă aveți.


Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.


Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


Iisus a mai adăugat, După ce țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit: Du-te de vinde tot ce ai Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile – atât îi cer! Când n-ai nimic a te mai ține Încătușat, hai după Mine!”


Unii din ei au înțeles Că pentru Iuda – cel ales A îngriji punga – Iisus, Vorbindu-i astfel, ar fi spus Să cumpere ce trebuia, De praznic, sau că poruncea Să dea, ceva, săracilor.


În toate, pildă, eu v-am dat Și-n acest fel, v-am arătat Că trebuie să-i sprijiniți Pe cei slabi și să v-amintiți De ceea ce Domnul Iisus, Când fost-a pe pământ, a spus: „Mai bine e să dăruiești, Decât este ca să primești”.”


Apostolilor îl dădeau Punând la ale lor picioare Banii, iar ei – la fiecare – După nevoi, au împărțit.


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.


Întotdeauna – să se știe – Săraci, în țară, au să fie. De-aceea, azi, când vă vorbesc, Eu, tuturor, vă poruncesc: Deschideți mâna, ne-ncetat, Față de-al vost’ frate aflat În strâmtorare și-n nevoi, Față de cei care, la voi, Săraci vor fi și, negreșit, Față de cel ce e lipsit.”


Deci din cireadă, ai să iei Aceste daruri pentru ei, Din arie de-asemenea, Din teasc, din tot ce vei avea Prin binecuvântarea care Domnul ți-o dă, fără-ncetare.


Dă-l înapoi – ia seama bine! – Pân’ la apusul soarelui, Ca să se culce-n haina lui Și să te binecuvânteze, Ca Dumnezeu să-ți însemneze, Drept lucru bun, în fața Lui, Ceea ce-i faci aproapelui.


Spune-le, ne-ncetat, să știe Că trebuie, doar fapte bune, Întotdeauna, să adune, Căci numai ele-s arătate, Drept bogății adevărate; Să fie darnici, tot mereu, Să simtă, al altora, greu,


De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Cine-i nedrept, nedrept să știe Și mai departe, ca să fie. Cel întinat, facă la fel: Rămână întinat și el. Cel care e neprihănit, La fel să fie – negreșit – Și mai departe, pe pământ. Acela care este sfânt, Să se sfințească și să fie Tot sfânt, de-acum, în veșnicie!


Rugându-se, Ana a spus: „În Dumnezeul Cel de Sus, Se bucură inima mea. Prin El, putere voi avea. Puterea mea, El a-nălțat-o Și nimeni n-a mai clătinat-o. Gura mi s-a deschis, pe dată, Contra vrăjmașilor, căci iată, Se bucură sufletul meu, De sprijinul lui Dumnezeu.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa