Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 112:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ce bine-i merge omului Care-i milos și-n jurul lui, Mereu e gata să ajute, Gata fiind să împrumute, Iar faptele ce-s săvârșite, După dreptate-s rânduite!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Îi merge bine omului care arată bunăvoință și împrumută, care își sprijină faptele cu dreptate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Omul care are milă de alții și care dă cu împrumut, va prospera. El își organizează (viața) și își investește lucrurile într-un mod benefic.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 tet Bun este omul care are milă și dă cu împrumut, iod el își rânduiește bunurile cu judecată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul și care își rânduiește faptele după dreptate!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ferice de bărbatul care este îndurător și dă cu împrumut. El își va sprijini pricina la judecată.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 112:5
22 Mawu Ofanana  

Aflând acestea mai apoi, Pe toți i-am rânduit de-ndat’. După familii așezat, Poporul fost-a răspândit Pe lângă ziduri, pregătit Pentru război. Unii aveau Arcuri, iar alții mânuiau Săbii și suliți. Mulți din ei – Deci dintre oamenii acei – Pe lângă zid s-au înșirat, În locul ce s-a arătat A fi cel mai de jos. Apoi, Alți oameni, gata de război, Șezură-n locurile cari Se dovedeau a fi mai tari.


Cel rău, de s-a împrumutat, Nu-nnapoiază; dar frumos, Neprihănitul s-a purtat, Căci dă mereu, fiind milos.


Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește.


Cel ce de minte e lipsit, Chezaș, altui, s-a oferit.


Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.


Dar tu ascultă-mă pe mine: Pe calea omului de bine Doar să pășești necontenit, Cu omul cel neprihănit!


Întâi, fă-ți lucrul tău, afară – La câmp – și-apoi doar, vino iară De te apucă să zidești Și-o casă să îți construiești.


Era un om evlavios, Om bun și foarte credincios, Un sfetnic al Soborului – Iosif, era numele lui.


Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.


După ce toți s-au săturat, Pe ucenici, i-a îndemnat: „Strângeți fărâmele rămase.”


De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.


În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.


Pentru un om neprihănit, Cu greu, poate, s-ar fi găsit Un om, în stare ca să moară, Însă, se poate, bunăoară, Să spun că s-ar găsi, cumva, Să se jertfească cineva, Pentru un om, pentru cel care, Drept binefăcător, îl are.


Băgați de seamă, cum umblați, Și înțelepți vă arătați.


Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,


Cu-nțelepciune, vă purtați, Față de cei ce sunt aflați Afară. Iată sfatul meu: Răscumpărați vremea, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa