5 Ce bine-i merge omului Care-i milos și-n jurul lui, Mereu e gata să ajute, Gata fiind să împrumute, Iar faptele ce-s săvârșite, După dreptate-s rânduite!
Aflând acestea mai apoi, Pe toți i-am rânduit de-ndat’. După familii așezat, Poporul fost-a răspândit Pe lângă ziduri, pregătit Pentru război. Unii aveau Arcuri, iar alții mânuiau Săbii și suliți. Mulți din ei – Deci dintre oamenii acei – Pe lângă zid s-au înșirat, În locul ce s-a arătat A fi cel mai de jos. Apoi, Alți oameni, gata de război, Șezură-n locurile cari Se dovedeau a fi mai tari.
Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.
De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.
Pentru un om neprihănit, Cu greu, poate, s-ar fi găsit Un om, în stare ca să moară, Însă, se poate, bunăoară, Să spun că s-ar găsi, cumva, Să se jertfească cineva, Pentru un om, pentru cel care, Drept binefăcător, îl are.