Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 110:6 - Biblia în versuri 2014

6 Face dreptate-ntre popoare Și trupuri care moarte sânt Zac risipite, pe pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 El va judeca națiunile, va umple pământul de cadavre și va zdrobi căpeteniile întregului pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 El va judeca popoarele, va umple pământul de cadavre și va distruge conducătorii întregului pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Va judeca printre neamuri, va umple [totul] de cadavre și va zdrobi căpetenia unui ținut mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 El va judeca între neamuri, el va umple locurile cu trupuri moarte; va sfărâma capul peste o mare țară.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 110:6
22 Mawu Ofanana  

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Da, Dumnezeu o să zdrobească Dușmanii și-o să-i nimicească. Zdrobește creștetul celor Robiți de făr’delegea lor.


Domnul a glăsuit apoi: „Îi voi aduce înapoi, Chiar din Basan și am să pot, Din fundul mării, să îi scot,


Atunci, toată plăcerea Lui Va fi doar frica Domnului. Va judeca pe fiecare, Dar nu după înfățișare – Nici după cele auzite – Ci judecățile rostite


El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”


Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.


„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”


Pe munții cei din Israel, Tu vei cădea, precum – la fel – Cădea-va oastea ta cea mare, Cu toate neamurile care Pe tine-au să te însoțească. Din voi toți, au să se hrănească Și păsările cerului Și fiarele pământului.


El o să fie-Acela care Va judeca între popoare, Iar hotărârile luate Privesc neamuri îndepărtate. Din săbii, pluguri își vor face, Iar sulițele le-or preface, Apoi, doar în niște cosoare. Nu vor fi lupte-ntre popoare, Căci nu va trage sabia Nimeni, în contra altuia Și nu va fi-nvățat, apoi, Nimeni, să facă vreun război,


Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)


Nimeni nu este judecat, De Tatăl, căci El a lăsat Aceasta-n măna Fiului, Când i-a încredințat-o Lui,


Că teascul ce a fost umplut Cu strugurii, a fost luat Și cu picioarele călcat Apoi, afară din cetate. Valuri de sânge, revărsate Au fost, din el, și s-au întins, Încât o-ntindere-au cuprins; O mie șasesute-avea, De stadii dar, întinderea. Sângele ce s-a revărsat, Mare, apoi, s-a ridicat Încât ajuns-a-ncetișor, Pân’ la zăbala cailor.”


Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa