Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 110:3 - Biblia în versuri 2014

3 Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Poporul Tău va veni de bunăvoie, când Îți vei aduna armata. În haine sfinte, din pântecul zorilor, tineretul Tău va veni la Tine ca roua“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Când se adună armata Ta, poporul Tău dorește să lupte. Tu Îți vei primi tineretul care vine la Tine dintr-un loc secret, ca roua, îmbrăcat cu podoabe sfinte!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 În ziua puterii tale, tu domnești strălucind de sfințenie; din sânul aurorei, ca roua te-am născut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Poporul tău se aduce ca daruri de bunăvoie în ziua puterii tale, cu podoabă sfântă. Din sânul zorilor îți va veni roua tinereții tale.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 110:3
28 Mawu Ofanana  

Slăviți Numele Domnului Și daruri, dați, în fața Lui. Podoabe sfinte, vă luați Și-n fața Lui, vă închinați!


Poporu-a binecuvântat Pe-aceia care au picat La sorți, urmând parte-a avea Ca la Ierusalim să stea.


Cum se cuvine Domnului, Slavă să-I dați Numelui Lui! În față-I când vă închinați, Podoabe sfinte să purtați!


În haine sfinte vă-mbrăcați, Când Domnului vă închinați! Voi, oameni ai pământului, Să tremurați în fața Lui!


Aceasta-i legea arătată, Ce pentru Casă a fost dată. Apoi, pe vârful muntelui, Întreg cuprinsul locului Ce e al Casei, să se știe Cum că, prea sfânt, are să fie. Aceasta-i legea cea pe care Această Casă, doar, o are.


Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.


Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”


Atunci, puternic întărit, A fost Cuvântul Domnului, Și mare, răspândirea Lui.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși.


Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei


Dar mulți din cei ce-au auzit Cuvântul care-a fost vestit, S-au încrezut în spusa lor. Astfel, al credincioșilor Rând a sporit și, numărați, Au fost cam cinci mii de bărbați.


Într-adevăr, El S-a vădit, Prin slăbiciune, răstignit; Dar prin acea putere mare, Pe care Dumnezeu o are, Acum, mereu, trăiește El. Cu noi, s-a întâmplat, la fel, Căci slabi, în El, ne-am arătat, Dar prin puterea ce s-a dat, De la al nostru Dumnezeu, Tari ne vom ține, tot mereu, Și plini de viață, vom fi noi, Astfel, cu El, față de voi.


Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.


„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.


În El dar, Tatăl Cel de Sus, Mai dinainte, ne-a chemat – Până când nu s-a-ntemeiat Această lume. Să știți voi, Că Tatăl ne-a ales, pe noi, Ca sfinți să fim și, socotiți, În fața Lui, neprihăniți. În dragostea ce ne-a purtat,


Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.


Căci Dumnezeu, dragii mei frați, Nu ne dorește necurați, Ci, la sfințire, ne-a chemat.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.


„Iată că timpul s-amplinit Și după câte-am suferit, Acuma ni s-au ridicat Oameni viteji, care au stat, Drept căpetenii în popor, Iar sub ocârmuirea lor, Israelul s-a dovedit A fi, de luptă, pregătit. Pe Domnul, binecuvântați!


Inima mea, acuma, iată, Spre căpetenii e-ndreptată, Spre cei care s-au arătat Gata de luptă, ne-ncetat. Să-L binecuvântați, mereu, Pe-al nostru Domn, pe Dumnezeu!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa