Psalmi 110:2 - Biblia în versuri 2014

² Domnul, șezând pe al Său tron, O să întindă, din Sion, Toiagul cârmuirii Sale, Precum și al puterii Tale, Spunându-Ți: „Fii stăpânitor, În mijlocul vrăjmașilor!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Domnul va extinde din Sion sceptrul puterii Tale. Stăpânește în mijlocul dușmanilor Tăi!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve va întinde toiagul autorității Tale din Sion. Guvernează și fii Stăpân în mijlocul dușmanilor Tăi!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Domnul va întinde din Sión sceptrul puterii tale: „Domnește în mijlocul dușmanilor tăi!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Domnul va trimite toiagul puterii tale din Sion: domnește în mijlocul vrăjmașilor tăi.

Psalmi 110:2 Mawu Ofanana

Psalmi 72:8

El are ca să stăpânească, Atuncea, și o să domnească De la o mare începând, La altă mare ajungând Și de la malul Râului, La capătul pământului.

Exodul 7:19

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Te duci și lui Aron îi spui, Ca peste-ale Egiptului Ape, toiagul să-și întindă. Astfel, el are să cuprindă, Cu-a lui putere, apa toată, Oriunde ea este aflată: În bălți, în iazuri sau în râu, Precum și în orice pârâu. De sânge-astfel, va fi cuprins Tot al Egiptului întins. Cu sânge doar, va fi umplut Oricare vas ce e făcut Din lemn sau piatră, negreșit.”

Exodul 8:5

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Du-te și, ce ți-am poruncit Acuma, lui Aron să-i spui, Ca să-și ridice brațul lui, Asupra apelor ce sânt Pe al Egiptului pământ: „Întinde-ți mâna peste râu Și iazuri, peste-orice pârâu, Și scoate broaștele afară S-acopere această țară.”

Isaia 2:3

Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.

Ieremia 48:17

Bociți-l voi ce vă aflați, Jur împrejuru-i, așezați. Bociți-l voi toți cei din lume, Care cunoașteți al său nume! Bociți-l dar, neîncetat, Zicând: „Vai, cum a fost sfărmat Acest toiag de cârmuire Ce stătea tare, peste fire!”

Езекиел 19:14

Din ale ei mlădițe mari, Ieșit-a foc puternic, cari Întreaga roadă i-a mâncat. După tot ce s-a întâmplat, Ea nu mai are ramuri cari Să se arate a fi tari, Din care să se fi putut, Toiege, să se fi făcut, Pentru cei care se vădeau Precum că voievozi erau. Astă cântare se vădește A fi de jale și slujește Drept o cântare potrivită, La ceas de jale folosită.”

Езекиел 47:1

Am fost luat și dus apoi, La ușa casei, înapoi. Și iată că eu am privit La pragul casei și-am zărit O apă care se scurgea De sub al ei prag și venea Din partea-n răsărit aflată, Căci casa fost-a așezată Cu fața către răsărit. Apa aceea a ieșit Din partea dreaptă și-apoi ea Către altar se prelingea, Spre partea lui ce se vădește, În miazăzi, că se găsește.

Miheia 4:2

Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Romani 1:16

„Căci vreau ca să se știe bine, Că mie nu îmi e rușine De Evanghelia lui Hristos! Ea nu-i un lucru rușinos, Ci o putere e, mereu, Cari este de la Dumnezeu Și care vine, peste fire, Ca să aducă mântuire Peste acela care crede. Întâi – așa precum se vede – Ea este a Iudeului Și-apoi este a Grecului.

1 Tesaloniceni 2:13

Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.

1 Petru 1:12

Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,