Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 11:7 - Biblia în versuri 2014

7 Pentru că drept e Dumnezeu, Iubind dreptatea, tot mereu. Ochii neprihănitului, Pot să privească Fața Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, iar cei drepți vor privi fața Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iahve este corect. El iubește dreptatea; iar oamenii corecți privesc fața Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Căci Domnul este drept și iubește dreptatea; cei drepți vor vedea fața lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc Fața Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea. Cei neprihăniți îi vor vedea fața.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 11:7
20 Mawu Ofanana  

Privirea Lui nu-i părăsește Pe cei neprihăniți. Ei sânt – Cu cei mai mari de pe pământ – Pe-al domnilor tron așezați, Alăturea de împărați.


La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Pricini de binecuvântare Îl faci Tu, pentru fiecare, Și îl așezi pentru vecie – Umplut fiind de bucurie – Să stea-naintea Feței Tale, Așa cum ai găsit cu cale.


Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,


Dreptatea și neprihănirea Avut-au parte de iubirea Cea mare a lui Dumnezeu. Pământul e umplut, mereu, De bunătatea Domnului,


Mereu sunt cei neprihăniți, De ochii Domnului priviți Și-a Lui ureche e plecată La ale lor strigăte-ndată.


Fiindcă Dumnezeu iubește Dreptatea, iar pe toți ai Lui, Nicicând El nu îi părăsește: Ei sunt în paza Domnului. Cel rău zdrobit are să fie – Sămânța lui, de-asemenea;


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.


Peste cei cari se dovedesc Neprihăniți – neîncetat – Din cer, o binecuvântare Și ca un scut i-a-nconjurat Bunăvoința Ta cea mare.


Domnul e drept judecător Și nu am pentru ce mă teme. Mânia Lui – foc arzător – Se va aprinde-n orice vreme.


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


Să laude, neîncetat, Toți oamenii pământului, Tăria Împăratului, Pentru că El Se dovedește Cum că dreptatea o iubește! Doamne, mereu, Tu Te vădești Cum că dreptatea o-ntărești! Dreptatea Ta s-a arătat Și-n Iacov Tu ai judecat. Numai Tu Doamne, singur ești Cel cari, dreptate, împărțești.


Numai aceia sunt iubiți, Ce caută neprihănire; Dar calea, celui rău din fire, Îi e urâtă Domnului.


Căci Eu sunt Domnul. Eu păzesc, Mereu, dreptatea și-o iubesc. Urăsc apoi, nelegiuirea Și tot la fel urăsc răpirea. Eu, cu credincioșie, iată, Am să le dau a lor răsplată, Pentru că Eu am să închei, Un legământ veșnic cu ei.


Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Ei vor vedea, necontenit, Acea lumină minunată, Cari, pe-a Lui față, e aflată, Căci scris e-n vecii vecilor, Numele Său, pe fruntea lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa