Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 11:6 - Biblia în versuri 2014

6 Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Peste cei răi va face să plouă cu cărbuni, foc și sulf; o căldură arzătoare este paharul de care au parte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Va face să plouă cărbuni aprinși și sulf peste oamenii răi. Cupa de care beneficiază ei este un vânt care îi arde ca un foc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 El va face să plouă peste cei nelegiuiți cărbuni aprinși, foc și pucioasă și suflarea furiei este partea lor de moștenire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 El va ploua lațuri peste cei răi; foc și pucioasă și un vânt dogoritor va fi partea paharului lor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 11:6
25 Mawu Ofanana  

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.


Iosif, atuncea, a cerut Slugii, la masă, să servească. Făcu așa, ca să primească – Atât mâncare, cât și vin – Mai mult decât toți, Beniamin. Și-ntr-adevăr, el a primit Mai mult, de cinci ori. Mulțumit, Iosif, cu-ai săi, a petrecut – Toți au mâncat și au băut.


Puterea. Pentru a îl prinde, Capcana ce i se întinde Ascunsă este, în pământ; Doar prinzători, în cale-i, sânt.


În cortul său, nu va avea Dintre ai săi, pe nimenea, Căci peste casa lui, turnată


Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,


De grindină a fost lovit Ținutul, iar din loc în loc, Au izbucnit flăcări de foc.


Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.


Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.


Dar parte de durere multă Are cel rău, cari nu ascultă. Cel care-n Domnul se încrede, Necontenit acela vede Cum îndurarea Domnului Se-adună împrejurul lui.


Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!


Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!


„Așa vorbește Dumnezeu, Cel care Domn îți e mereu Și-l apără pe-al Său popor: „Potirul amețelilor – Potirul cu mânia Mea – Ți-l iau din mâini! Nu-l vei mai bea!


Iată-ți dar soarta-n viitor, Partea pe care ți-o măsor, Pentru că tu ai arătat Cum că pe Mine M-ai uitat, Iar toți ai tăi știu să își pună Speranțele, doar în minciună.


De-aceea, Domnul Dumnezeu Așa vorbește: „Iată, Eu Porni-voi, în a Mea urgie, Furtuna. În a Mea mânie, Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc Și grindina o pregătesc, Ca să aducă, peste fire, Șivoaiele de nimicire.


Atunci, el fi-va judecat Prin ciumă, sânge, iar apoi Și prin năpraznicele ploi Prin care grindină trimit, Cu care el va fi lovit. Trimite-voi în acel loc, Ploi de pucioasă și de foc, Cu cari, pe el, am să-l lovesc Și pe cei cari îl însoțesc.


În loc de slavă, peste tine, Se va lăsa mare rușine. Să bei și tu, să te-amețești Și-n urmă să te dezvelești. Îți va veni rândul – de-ndat’ – Să iei paharul cel aflat În dreapta Domnului. Vei bea Din el și-atuncea vei vedea Cum slava ta cea strălucită E de rușine-acopertită.


Când Lot ieși din Sodoma, Foc și pucioasă au venit, Din ceruri, și toți au pierit.


Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!”


În ziua-n care își ducea Elcana jertfa, îi dădea Peninei, câteva bucăți, Apoi – ca și în alte dăți – Copiilor ce îi avea – Pe care îi născuse ea – Le dăruia, la fiecare, Bucăți din jertfă, după care


După ce toți s-au așezat La masă, Samuel s-a dus La bucătarul său și-a spus: „Să-mi aduci porția pe care Ți-am dat-o ție, spre păstrare, Când te-am chemat, mai la oparte, Și-am poruncit s-o pui deoparte.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa