Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 11:4 - Biblia în versuri 2014

4 În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Domnul este în Templul Său cel sfânt, Domnul este pe tronul Lui din Ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui îi cercetează pe fiii omului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Iahve este în sfântul Său templu. Iahve este pe tronul Lui din cer. Ochii Lui privesc; și pleoapele Lui îi analizează cu atenție pe fiii oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Domnul locuiește în templul său cel sfânt, Domnul își are tronul în ceruri. Ochii lui privesc, pleoapele lui îi cercetează pe fiii oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Domnul este în templul sfințeniei sale, Domnul are scaunul lui de domnie în ceruri. Ochii săi privesc, pleoapele sale cearcă pe copiii oamenilor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 11:4
28 Mawu Ofanana  

Dar află că Eu – negreșit – În casă, nu am locuit Din ziua-n care l-am luat Pe Israel și l-am scăpat Din al Egiptului ținut. Eu, nici o casă, n-am avut, Ci într-un cort am locuit Atunci când am călătorit.


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


Domnul, în cer, Și-a așezat Scaunul Său de Împărat. A Lui domnie se întinde Și-ntreaga fire o cuprinde.


Dar cine e acela care, Se-aseamănă cu Domnul, oare, Ca locuința să-și fi pus Spre a ședea atât de sus?


Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc!


Domnul, din cerurile Lui, Spre oamenii pământului, Privește, pentru că El cată Măcar un om, care arată Pricepere, vădind mereu A-L căuta pe Dumnezeu.


În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit


Dar Cel care-n ceruri șade – Domnul – râde de acei, Iar batjocura Lui cade, Din înalturi, peste ei.


Din ceruri, Domnul Își rotește Privirile și izbăvește Pe fiii omului ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


El stăpânește ne-ncetat, Doar prin puterea mâinii Lui. Toți oamenii pământului, De ai Săi ochi, sunt urmăriți Și-n acest fel, cei răzvrătiți Nu se mai scoală-n contra Lui.


Domnul, mereu, împărățește Și în Sion El se găsește. Cântați cu toții, Domnului, Vestiți apoi, isprava Lui! Lucrările Lui de sub soare Vestiți-le printre popoare!


Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Dar oare, poate cineva, În loc ascuns să stea, cumva, Fără ca să pot să-l văd Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Nu umplu Eu acest pământ Și cerurile, câte sânt?


Popoarelor, ascultați voi! S-asculte și acest pământ, Cu toate câte pe el sânt! Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – Și șade-n Templul Său cel sfânt – Martor să fie, pe pământ, În contra voastră, negreșit!


Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!


Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”


De-asupra. Cine a jurat Pe Templu – în același fel – Jură pe Cel cari șade-n el.


Aminte să luați acum: Nu mai jurați dar, nicidecum, Pe cer și-asemeni, pe pământ; Căci ceru-i al Domnului Sfânt Jilț de domnie, și-ați văzut,


„Ce casă, Îmi veți face, Mie? Cerul Mi-e scaun de domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut. Deci, care este locul Meu, Pentru odihnă? Nu tot Eu,


Potrivnicul care, mereu, Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”, Vrea ca să fie înălțat Și peste tot ce-i arătat Vrednic a fi, de închinare. Din astă pricină, el are Să intre-n Templul Domnului, Ca să se-așeze-n locul Lui – Așa cum și-a dorit, mereu – Și să se dea, drept Dumnezeu.


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Numaidecât, am fost răpit, De Duhul, și m-am pomenit, În cer, unde-am văzut să fie Un mare scaun de domnie, Pe care, Cineva a stat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa