Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 11:2 - Biblia în versuri 2014

2 Arcul, cei răi și-l îndoiesc, Săgeata-n coardă-și potrivesc Și pe ascuns – a lor săgeată – Spre cei cu inima curată, Să o azvârle-s pregătiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Iată, cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să-i țintească pe întuneric pe cei cu inima dreaptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Oamenii răi își încordează arcul și își poziționează săgeata pe coardă, ca să tragă pe întuneric în cel care are inima cinstită.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Căci, iată, nelegiuiții își încordează arcul, pe coardă își potrivesc săgeata ca să tragă pe întuneric în cei drepți cu inima!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Căci iată că cei răi încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Căci iată, cei răi îndoaie arcul, își pregătesc săgeata pe coardă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 11:2
18 Mawu Ofanana  

Cel ce e rău, necontenit, Pe cel ce e nenorocit, Plin de mândrie-l urmărește. Neîncetat, curse urzește, În cari drept jertfă au să cadă Mereu, nenorociții, pradă.


Revarsă-Ți bunătatea mare, O, Doamne, peste-aceia care Sunt oameni buni și dovediți Precum că sunt neprihăniți!


Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.


Din fața ta, necontenit, Ei au să fugă negreșit, Iar tu apoi, biruitor, Cu arcul tragi în urma lor.


Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu, Umpluți fiind de veselie! Strigați, mereu, de bucurie, Toți cei care vă dovediți, În inimă, neprihăniți!


Sabia își vor trage cei Cari răi sunt – arcu-și încordează – Căci pe sărac, necontenit, Întotdeauna îl vânează Voind să-l vadă nimicit. Cei răi să-njunghie doar vor, Pe cei cari sunt neprihăniți,


Dar omul cel neprihănit Se bucură necontenit În Domnul, iar în brațu-I tare, Își va afla mereu scăpare. Toți cei ce sunt neprihăniți Se laudă că-s fericiți.


Al meu scut este Dumnezeu. Pe-acela care se vădește Curat la inimă, mereu Eu știu că El îl mântuiește.


Dacă, la Domnul, rău-acel Nu se întoarce, eu știu bine Că sabia Și-ascute El Și arcul încordat Și-l ține.


Cândva, va fi o judecată, Iar cei cu inima curată, Drept bună, au să o găsească.


Lumina este semănată Pentru cel care se arată A fi un om neprihănit, Iar bucuria s-a vădit A fi pentru acela care O inimă curată are.


„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.


„Caiafa! Să ne sfătuim!” – I-au zis, căci era preot mare. S-au înțeles să Îl omoare. Din vorbe, vrut-au să-I întindă Un laț, cu vicleșug să-L prindă.


Și-apoi în sine-a cugetat: „Am să-i dau fata, de soție, Căci ea, o cursă, vreau să-i fie, Și-apoi la Filisteni – drept pradă – David urmează ca să cadă.” Saul, lui David, i-a vorbit A doua oară: „Negreșit, Astăzi, la mine ai să vii, Căci ginere voiesc să-mi fii!”


De-al său plan, David a aflat Și-apoi, la sine, l-a chemat Pe preotul Abiatar, Zicând: „Adă efodul dar!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa