Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 11:1 - Biblia în versuri 2014

1 La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În Domnul mă adăpostesc! Cum puteți spune sufletului meu: „Fugi la muntele vostru, ca o pasăre“?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 La Iahve găsesc adăpost(ul de care am nevoie)! Cum puteți să îmi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre”?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Al lui Davíd. În Domnul îmi găsesc refugiu, cum spuneți sufletului meu: „Fugi în munții voștri ca o pasăre!”?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri ca o pasăre”?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 În Domnul îmi pun încrederea: Cum ziceți sufletului meu: Fugi la munții voștri ca o pasăre?

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 11:1
21 Mawu Ofanana  

Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”


Dar oare, Etiopienii – Și-asemeni lor și Libienii – Nu au avut o oaste mare, Cu călărime și cu care? Și totuși, Domnul ți i-a dat În mâini, când tu ai arătat Că doar pe El te-ai sprijinit.


Eu am răspuns: „Dar dragul meu, Cum pot fugi, la Templu, eu? Crezi că un om, asemeni mie, Poate – la Templu – ca să vie, Să intre să se-adăpostească Și-apoi – în urmă – să trăiască? În Templu, n-am să intru eu!”


Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!


În Domnul însă, mă-ncred eu Și zic: „Ești Dumnezeul meu!”


Eu mă încred în Dumnezeu Și de aceea pot să zic Că nu am teamă de nimic. Ce pot să-mi facă, oare, mie, Niște bieți oameni, de-au să vie?


O Doamne, Dumnezeul meu, Scăparea mea este la tine. Mă izbăvește, tot mereu, De cel care pe urmă-mi vine,


Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.


Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!


Deci caută, fără-ncetare, Să scapi din mâna omului Cum scapă vânătorului, O căprioară sau din laț – De-al păsărarului lung braț – Cum scapă-o biată zburătoare. Scapă de-a omului prinsoare!


Cum de puteți zice apoi: „Gata de lupă, suntem noi!”?


În ziua ‘ceea, la Iisus, Câțiva din Farisei s-au dus, Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”, Îi spuseră, „și părăsește, Locul acesta-n graba mare, Pentru că vrea, să Te omoare,


Dar Saul nu s-a liniștit, Ci niște oameni a găsit, Pe cari, la David, i-a trimis, Voind ca el a fi ucis În clipa-n cari avea să iasă – A doua zi – din a lui casă. Mical – aflând ce-a plănuit – Lui David, astfel, i-a vorbit: „Dacă nu fugi în noaptea asta, Nu vei mai ocoli năpasta Ce te pândește, ci să știi Cum că, ucis, tu ai să fii. Aleargă și te-adăpostește, Căci tatăl meu te urmărește!”


El a mai zis: „Să te grăbești, Săgețile să le găsești! Strânge-le toate, iar apoi, Aleargă iute, înapoi!” Băiatu-acela a făcut Așa precum i s-a cerut,


David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”


David – în urmă – s-a ascuns Și pe un munte-a locuit Într-un pustiu, Zif, denumit. Saul l-a căutat, mereu, Numai că Domnul Dumnezeu, Întotdeauna l-a vegheat Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.


David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa