Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 109:22 - Biblia în versuri 2014

22 Iată că sunt nenorocit, De lipsuri grele încolțit. Inima mea a fost lovită Și-n piept îmi zace-acum zdrobită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 pentru că sunt sărac și trist, iar inima mea este rănită în interiorul meu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Pentru că sunt sărac și lipsit și inima mea este rănită înlăuntrul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Sunt nenorocit și lipsit și îmi e rănită inima înăuntrul meu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 109:22
15 Mawu Ofanana  

În urmă, s-a apropiat De Elisei și-a-mbrățișat Picioarele prorocului. Atunci Ghehazi, sluga lui, S-o-ndepărteze a voit, Dar Elisei l-a dojenit: „Las-o, căci este necăjită. De-aceea e, la noi, venită, Iar Dumnezeu nu mi-a făcut Lucrul acest de cunoscut.”


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.


Pentru că nu și-a amintit De îndurări, și-a prigonit Pe-acela care se vădea Că în necazuri se găsea Până-ntratât că a voit Să îl omoare, negreșit, Pe cel cu inima zdrobită Și de-ntristare înrobită!


Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.


Privește-mă: sunt părăsit, Și-ai milă că-s nenorocit.


Deși sărac sunt și lipsit, Domnul, la mine, s-a gândit. Tu îmi ești – Doamne – ajutor, Tu ești al meu izbăvitor. Nu zăbovi, ci tot mereu, Vino în ajutorul meu!


Doamne, aminte ia mereu Și-ascultă dar, cuvântul meu, Pentru că iată, sunt lipsit Și am ajuns nenorocit!


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!


Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa