Psalmi 104:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Pe temelii tari ai zidit Pământul, când l-ai întocmit Și de aceea niciodat’, El n-o să fie clătinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Tu ai dat stabilitate pământului, punându-l pe temeliile lui, ca să nu se miște de acolo niciodată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Tu ai așezat pământul pe temeliile sale, ca să nu se clatine în veci și pentru totdeauna.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Tu ai așezat pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ A întemeiat pământul pe picioarele sale; în veac nu se va clătina.

Psalmi 104:5 Mawu Ofanana

Iov 26:7

‘Naintea Lui. El a întins Al miazănopții necuprins, Asupra golului și-apoi, Și-a-ntors privirile spre noi: Acest pământ, El l-a luat Și peste hău l-a așezat. Chiar dacă pe nimic el șade, Din locul său nicicând nu cade.

Psalmi 119:90

Apoi, a Ta credincioșie, Din neam în neam, are să ție. Pământul l-ai întemeiat, Iar el e tare, ne-ncetat.

Psalmi 136:6

Să-L lăudați pe-Acela care, Numai prin brațul Său cel tare, Pământu-acesta l-a întins Peste al apelor cuprins, Iar marea îndurare-a Lui Ține în veacul veacului!

Psalmi 24:2

Căci El, pe mări, l-a-ntemeiat, Pe râuri, tare, l-a legat.

Psalmi 33:9

Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.

Psalmi 93:1

Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Psalmi 96:10

Spuneți la neamuri, ne-ncetat, Că „Domnul este Împărat!” Iată că El împărățește, Iar faptu-acesta dovedește Că lumea-i tare-ntemeiată Și nu poate fi clătinată! Popoarele sunt judecate De către Domnul, cu dreptate.

Proverbe 8:29

Când mării – cea de sine plină – Hotar apelor ei i-a pus – Și să nu-l calce El i-a spus – Pământul când l-a-ntemeiat,

Qohelet 1:4

Un neam se trece, altul vine, Pământul însă se va ține, În veșnicie pe picioare.

2 Petru 3:10

Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Revelația 6:14

Cerul – în clipele acele – Asemeni unei cărți de piele Ce o faci sul, s-a strâns, deodată. Munți și ostroave totodată, Mișcatu-s-au din locul lor, Cu-n vuiet înfricoșător.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.