Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 102:8 - Biblia în versuri 2014

8 Mereu, pe-al vieții mele drum, Vrăjmașii mă batjocoresc. Potrivnicii mă urmăresc, Plini de mânie. Ne-ncetat, Ei – doar pe mine – au jurat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc, cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 În fiecare zi, dușmanii mei mă ridiculizează. Cei care râd de mine, mă blestemă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Stau de veghe și sunt ca pasărea singuratică pe acoperiș;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea blestemă pe mine.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 102:8
15 Mawu Ofanana  

De ce se-ntărâtă, oare, Neamurile de departe? De ce cugetă popoare Numai la lucruri deșarte?


Vrăjmașii mei, nerăbdători, M-au întrebat: „Când ai să mori? Sfârșească-ți-se zilele, Ca să îți piară numele!”


Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.


Ocara, inima-mi, rănește, Iar boala, trupul-mi, ofilește. Milă aștept, s-aibă cumva, Față de mine, cineva, Însă degeaba am sperat. Mângâietori am așteptat, Însă nici unul nu apare.


Eu m-am gândit mult, bunăoară, La zilele de-odinioară.


Adu-Ți aminte de cei răi, De-ocara vrăjmașilor Tăi! Aminte ia, căci îl urăsc Pe al Tău uns și-l ocărăsc!


Vă veți lăsa numele – voi – Ca un blestem, pentru acei Cari se vădesc aleși ai Mei, Și-anume: „Vă va omorî Domnul, când Se va pogorî”, Iar robilor Săi, de pe lume, El le va dărui alt nume.


Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”


Când n-au avut ce să mai spună, Toți Fariseii au plecat, Furioși, și-apoi, au căutat – Cu cărturarii – să găsească Motive, să-L învinuiască.


I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.


Căci și Hristos – prin ce-a făcut – Nu Sie Însuși Și-a plăcut, Ci a făcut precum s-a zis, Precum e, în Scriptură, scris: „Ocara ce lovea în Tine, Iată, căzut-a peste Mine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa