Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 102:3 - Biblia în versuri 2014

3 Căci ale mele zile pier, Ca fumul înălțat spre cer. Arse îmi sunt oasele mele Căci bieți tăciuni ajuns-au ele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum, iar oasele-mi ard ca jarul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Zilele mele dispar ca fumul. Oasele îmi ard ca jarul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Nu-ți întoarce fața de la mine în ziua strâmtorării mele; pleacă-ți urechea spre mine în ziua în care te chem, grăbește-te să-mi răspunzi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci zilele mele pier ca fumul și oasele îmi ard ca un tăciune.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci zilele mele pier ca fumul și oasele mele ard ca un tăciune.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 102:3
11 Mawu Ofanana  

Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


Căci sunt precum burduful care Este luat și pus la fum. Totuși, eu n-am uitat acum, Ceea ce ai orânduit.


Nu îmi ascunde Fața Ta, Și nici nu Te îndepărta De robul Tău, plin de mânie! Căci Tu ești Doamne, pe vecie, Sprijinul meu, în toate cele, Tu, Domnul mântuirii mele!


Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.


Tu îmi ești Stâncă, Domnul meu, Și Cetățuia mea, mereu, Iar pentru Numele Tău Sfânt Mă vei conduce pe pământ. Tu Doamne, mă călăuzești Și-n toate mă povățuiești.


Cei răi cu toți-au să dispară – Dușmanii Domnului Ceresc, Precum pășunile-au să piară – Și ca un fum se risipesc.


În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.


Un foc a azvârlit, de sus, Pe care-n oase mi l-a pus. Sub pași, un laț, mi-a-ntins apoi, Făcându-mă să dau ‘napoi. Cu pustiire m-a lovit Iar lâncezeala m-a sleit, În toate zilele. A-ntins


Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit.


În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa