Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 102:26 - Biblia în versuri 2014

26 Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe o manta, și ele vor trece.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Ele vor dispărea; dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe o vestimentație; și vor trece.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 De la început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Ele vor fi pierdute, dar tu vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 102:26
14 Mawu Ofanana  

El I-a făcut o rugăminte, Rostind apoi, aste cuvinte: „O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt.


Învățătură! Unde-ai fost Când toate le-am făcut cu rost? Pricepere de-ai căpătat, Atunci când am întemeiat Pământul, tu unde erai?


Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.


Atuncea, Dumnezeu Cel Sfânt Răspunse: „Eu sunt Cel ce sânt.” Apoi a mai adăugat: „Să spui, când fi-vei întrebat: „Iată, Cel care e numit „Eu sunt”, pe mine m-a găsit, Acum, și m-a trimis la voi.”


Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.


Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,


„Iată că Eu am să zidesc Și ceruri noi și-un nou pământ. Astfel, de toate câte sânt Astăzi pe lume, nimenea, Aminte, nu va mai putea Ca să-și aducă mai apoi.


Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


Căci toată firea – pot a spune – Supusă-i sub deșertăciune; Dar nu-i de voie-n astă stare, Ci din pricina celui care, În astă stare, a adus-o Când reușit-a de-a supus-o. Acum, cu o nădejde vie, Firea așteaptă, ca să vie,


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


„Apoi, în urmă, am văzut, Că un cer nou a apărut Și un pământ nou, totodată, Căci cele de întâia dată Pierit-au și de-asemenea, Nici marea nu se mai vedea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa