Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 102:15 - Biblia în versuri 2014

15 Popoarele de pe pământ Și cei cari, împărați, le sânt, De al Tău Nume se vor teme Și de-a Ta slavă-n orice vreme.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Națiunile se vor teme de Numele Domnului, și toți regii pământului – de gloria Lui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Celelalte popoare se vor teme de numele lui Iahve; și toți regii pământului vor elogia gloria Lui –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de ruinele sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și neamurile se vor teme de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 102:15
14 Mawu Ofanana  

Tu – din înaltul cerului – Ascultă rugăciunea lui Și dă străinului acel, Tot ceea ce-Ți va cere el, Spre a-Ți fi Numele făcut, Pe-ntreg pământul, cunoscut, Ca astfel, toți – de bună seamă – Mereu, de Tine să se teamă, Așa cum Israel se teme De Tine Doamne-n orice vreme. Străinul care o să vie, În acest fel are să știe Că-n ăst locaș – neîncetat – Numele Tău este chemat!


Când aste lucruri le-am aflat, Îndată – jos – m-am așezat. Am plâns amar și m-am jelit, Mai multe zile. Am postit, Cu rugi la Cel care-i mereu, Al cerurilor Dumnezeu.


După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”


Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”


Toți împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Au să Îl laude mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Atunci când fi-vor auzite Cuvintele de El rostite.


Toți împărații se închină În fața lui, necontenit. De neamuri, el va fi slujit


Popoarele cele pe cari Tu le-ai făcut, s-or aduna Și-n față-Ți se vor închina, Căci va da slavă-ntreaga lume, Neprețuitului Tău Nume.


Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Acolo, Neamuri au să vină Și au să umble în lumină, Iar împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Slava și cinstea lor – în ea – Să o aducă, vor putea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa