Psalmi 102:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Iar robii Tăi se dovedesc Că pietrele i le iubesc Și iată, milă le e până Și de-a Sionului țărână.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de țărâna lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Slujitorii Tăi au respect pentru pietrele Sionului și le este milă de pământul lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Tu te vei ridica și te vei îndura de Sión, căci este timpul [să-ți arăți] îndurarea, întrucât a venit timpul potrivit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului și le e milă de țărâna lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Căci robilor tăi le place de pietrele sale și se îndură de pulberea lui.

Psalmi 102:14 Mawu Ofanana

Esdra 1:5

Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.

Esdra 7:27

Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Neemia 2:17

După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”

Neemia 2:3

Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”

Neemia 4:10

În vremea când se petrecea Lucrul acest, Iuda zicea: „Puterile acelor care Poartă poveri fără-ncetare, Din zi în zi slăbesc și-apoi Spărturi sunt multe. Astfel, noi Nu vom putea să isprăvim Zidul pe care-l construim.”

Neemia 4:2

El zise-n fața tuturor Fraților lui și-a oștilor Cari sunt ale Samariei: „La ce lucrează-acești Iudei Nepricepuți? Le-ngăduiți De a lucra nestingheriți? Credeți că, jertfe, vor aduce? Sau credeți că au să apuce Să termine ce-au început? Zidul va fi, din nou, făcut? Credeți, cumva, că vor putea Acești Iudei, viață, să dea Acelor pietre dărâmate, Arse de foc și-nmormântate Sub praful care s-a stârnit Și care-acum le-a învelit?”

Neemia 4:6

În felu-acesta am muncit, Iar zidul fost-a isprăvit Pe jumătate de-nălțat, Față de cât a fost odat’. Poporul care-a construit, Cu râvnă mare a muncit.

Psalmi 119:126

Acum e vremea, gândesc eu, Ca să lucreze Dumnezeu, Căci cei răi calcă Legea Lui.

Psalmi 79:1

O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 51:3

Tot astfel, Domnul milă-arată Și de Sion, pentru că iată Că mângâie, cu mâna Lui, Ruinele Sionului. Pustiu-n Rai îl va preface Și o grădină El va face Dintr-un pământ ce-i însetat Fiind de arșiță uscat. Acolo, numai veselie Va fi, mereu, și bucurie. Cântări de laudă, numai, Și mulțumiri vor fi în Rai.

Ieremia 29:10

În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.

Ieremia 30:18

Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Rut 1:6

Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit: