Psalmi 102:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie, amintirea Ta rămâne din generație în generație.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Dar Tu, Doamne, tronezi pentru totdeauna. Amintirea Ta durează din generație în generație.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Zilele mele sunt ca umbra care trece și eu m-am uscat ca iarba.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie și pomenirea Ta ține din neam în neam.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Dar tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea ta din neam în neam.

Psalmi 102:12 Mawu Ofanana

Iov 14:2

De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Iov 8:9

Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt

Psalmi 109:23

Pier ca și umbra ce se-apleacă Către pământ, gata să treacă. Asemenea lăcustei, eu Ajuns-am izgonit mereu.

Psalmi 135:13

O Doamne, sfântul Nume-al Tău Rămâne, pentru veșnicie, Iar pomenirea Ta, se știe Că ține-va necontenit, Din neam în neam, pân’ la sfârșit.

Psalmi 9:7

Ei au pierit, dar Dumnezeu, În veac va-mpărăți, mereu. El și-a gătit acuma – iată – Scaunul Său de judecată.

Psalmi 90:6

De dimineață, înflorește; Apoi – în miezul zilei – crește, Iar pe-nserat este tăiată Și-ntinsă spre a fi uscată.

Exodul 3:15

Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.

Isaia 44:6

Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.

Isaia 60:15

Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.

Plângerile 5:19

Dar Tu, Doamne, împărățești Și pe vecie stăpânești. Scaunul Tău, cel de domnie, Din neam în neam are să ție!

Deuteronom 33:27

Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”

Evrei 13:8

Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!