Psalmi 102:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Căci mă încearcă-a Ta mânie Și urmărit sunt de urgie. Departe, Tu m-ai aruncat, După ce-ntâi m-ai ridicat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ din cauza mâniei și a urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Aceste lucruri se întâmplă din cauza mâniei Tale și a dezastrului pe care mi l-ai făcut; pentru că Tu m-ai ridicat și (apoi) m-ai aruncat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Mă hrănesc cu cenușă în loc de pâine și cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ din pricina mâniei și urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai azvârlit.

Psalmi 102:10 Mawu Ofanana

2 Cronici 25:8

Dacă cu ei te însoțești, Chiar dacă-n luptă săvârșești Doar fapte mari, cu vitejie, Să știi că Domnul n-o să-ți fie Alăturea și vei vedea Precum că te va-ngenunchea Al tău vrăjmaș, căci Dumnezeu Te poate ajuta mereu, Sau dimpotrivă, El, chiar azi, Te poate face ca să cazi.”

Psalmi 147:6

Cei care sunt nenorociți, De Dumnezeu sunt sprijiniți, Însă pe cei care răi sânt, El îi doboară la pământ.

Psalmi 38:18

Mărturisesc fără-ncetare, Fărădelegea mea cea mare Și simt durerile, mereu, Pe cari le dă păcatul meu.

Psalmi 38:3

În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.

Psalmi 39:11

Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)

Psalmi 42:4

Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.

Plângerile 1:18

Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.

Plângerile 5:16

Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit!

Romani 3:19

Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.

2 Corinteni 4:9

Chiar prigoniți, de-ajungem noi, Nu suntem părăsiți apoi; Când jos, ne pomenim trântiți, De moarte, nu suntem loviți.