Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 102:1 - Biblia în versuri 2014

1 Doamne, Te rog să iei aminte La rugăciunea mea fierbinte Și fă s-ajungă pân’ la Tine, Strigătul meu. Doamne, de mine,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Doamne, ascultă rugăciunea mea! Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Doamne, ascultă rugăciunea mea! Doresc să se audă până la Tine când strig (cerând ajutor)!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere și își revarsă plângerea înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină până la tine.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 102:1
28 Mawu Ofanana  

Preoții și Leviți-ndat’, Poporu-au binecuvântat, Iar rugăciunea lor ajunse Până la ceruri și pătrunse Chiar în lăcașul Domnului, În sfântă locuința Lui.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.


Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!


El împlinește, răbdător, Toate dorințele celor Care vădesc – de bună seamă – Că știu, de El, să aibă teamă. Domnul aude glasul lor Și le dă, grabnic, ajutor.


În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit


Ascultă-mi strigătul, mereu, Și rugăciunea, Domnul meu, Căci un străin m-am arătat Și un pribeag – neîncetat – În față-Ți, cum erau și cei Care au fost părinții mei.


Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.


Și-apoi Te rog să iei aminte, Mereu, la strigătele mele – O Doamne, al meu împărat – Căci către Tine urcă ele. Ție, mă rog, neîncetat.


Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!


Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi.


Îmi amintesc de Dumnezeu Și de aceea gem mereu. Gândesc adânc și-apoi simt bine, Cum duhul se mâhnește-n mine.


După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.


Un nor și Te-ai înfășurat În el, ca ruga înălțată De către noi, să nu străbată Până la Tine. Am văzut


Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.


La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa