Psalmi 101:3 - Biblia în versuri 2014

³ Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Nu voi pune înaintea ochilor mei nicio ticăloșie. Urăsc lucrarea răzvrătiților; ea nu se va lipi de mine!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Nu voi pune nicio nedreptate înaintea ochilor mei! Urăsc pe cei care au deviat (de la comportamentul corect). Aceia nu se vor asocia cu mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Nu-mi voi îndrepta privirea spre niciun lucru de nimic, îl urăsc pe cel care face răul și nu se va alipi de mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoșilor, ea nu se va lipi de mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Nu voi pune înaintea ochilor mei niciun lucru al lui Belial; urăsc lucrul celor ce se abat; nu se va lipi de mine.

Psalmi 101:3 Mawu Ofanana

Iov 31:1

„Un legământ am încheiat Cu ochii mei și am jurat Că nicicând n-am să mi-i opresc, Când o fecioară-am să zăresc.

Psalmi 119:113

Oameni cei nehotărâți, Întotdeauna-mi sunt urâți, Dar a Ta Lege, tot mereu, Iubită-i de sufletul meu.

Psalmi 119:37

Abate ai mei ochi, mereu, De la lucrările deșarte! De ele, ține-mă departe! Doamne, asupra mea, veghează! Pe calea Ta, mă-nviorează!

Psalmi 125:5

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!

Psalmi 139:22

Da, îi urăsc, fără-ncetare, Iar ura mea este vădită Precum că e desăvârșită, Căci eu, la oamenii acei, Mă uit ca la dușmanii mei.

Psalmi 14:3

Dar oamenii s-au rătăcit. Netrebnici, toți s-au dovedit. Nu este unul care ține Drumul cel drept, făcând doar bine. Domnul privește în zadar, Căci nu e nici unul măcar.

Psalmi 36:3

Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.

Psalmi 39:1

Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”

Psalmi 40:4

Ferice e de omul care, Încredere, în Domnul, are Și nu-și îndreaptă ai săi pași Spre oamenii cari sunt trufași, Și nici spre cei ce se vădesc Cum că minciuna o iubesc!

Psalmi 41:9

Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.

Psalmi 78:41

N-au încetat să-L ispitească, Să-L întărâte, să-L stârnească Și să Îl mânie pe Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Psalmi 78:57

Necredincioși se dovedeau, Precum părinții lor erau. Ca și un arc înșelător, L-au părăsit pe Domnul lor.

Psalmi 97:10

Cei ce-L iubiți pe Dumnezeu, Răul, să îl urâți, mereu! Păzit este acel pe care, Drept credincios, Domnul îl are, Căci El, pe prea iubiții Săi, Îi izbăvește de cei răi.

Exodul 20:17

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești la robul său, La roaba lui, la boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

Exodul 32:8

Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”

Proverbe 6:12

Nelegiuitul, dragul meu, Doar cu minciuni umblă, mereu;

Proverbe 6:13

Va bate-n chip poruncitor – Fără rușine – din picior. Din degete va face semne.

Proverbe 6:25

Inima ta să n-o poftească, Cumva, pentru-a ei frumusețe. Cu-a pleoapelor bătăi răzlețe, Să nu te prindă-n mreaja ei.

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Qohelet 6:9

Mai bine e – te rog să crezi – Ceea ce tu, cu ochii, vezi, Decât pofte neîmplinite Și frământări mari, nesfârșite. Ascultă dar, ce îți voi spune: Și asta e deșertăciune, Ca toate câte-s pe pământ. E numai goană după vânt.

Isaia 30:11

Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”

Isaia 33:15

„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Miheia 2:2

Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.

Zaharia 8:17

Să nu gândească nimeni rău, Față de un aproape-al său. Nu jurați strâmb și vă feriți, Neîncetat, ca să mințiți, Pentru că am urât, mereu, Toate aceste lucruri, Eu.”

Matei 5:28

Dar Eu vă spun: a preacurvit Acela care a poftit Femeile, privind numa’ – A preacurvit, cu inima.

Romani 12:9

„Iată dar, dragostea, pe care, Vreau, să o aibă, fiecare: Curată, trebuie să fie, Și fără prefăcătorie. De rău – mereu – să vă-ngroziți; De bine, tare, stați lipiți.

Galateni 4:9

Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?

Deuteronom 13:17

Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,

Deuteronom 15:9

Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.

Evrei 10:39

Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”

Iosua 23:6

Puterea să vi-o încordați Și ne-ncetat să căutați Să împliniți tot ce s-a zis Și-n lege, Moise-apoi a scris. Să nu v-abateți dragii mei, La stânga, sau la dreapta ei.

2 Petru 2:21

Era mai bine, pentru ei – Deci pentru oamenii acei – Să fi rămas cum s-au născut, Fără ca să fi cunoscut Calea neprihănirii dar, Decât să se întoarcă iar – După ce cale-au cunoscut-o – La starea care au avut-o, Fiind, în ăst fel, lepădată Porunca sfântă, ce-a fost dată.

1 Ioan 2:19

Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.

1 Samuel 15:11

„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.