Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 101:2 - Biblia în versuri 2014

2 Pe a neprihănirii cale, Voi sta ‘naintea feței Tale Și-am să mă port cu-nțelepciune. Neprihănirea mi-o voi pune În inimă, umblând în ea Eu și cu toată casa mea. Doamne, eu Te aștept pe Tine: Când oare vei veni la mine?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Voi umbla cu înțelepciune pe calea integrității. Când vei veni la mine? Voi umbla în integritatea inimii mele, în mijlocul casei mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Voi fi atent să merg (permanent) pe drumul integrității. Când vei veni la mine? Voi umbla în integritatea inimii mele – între membrii familiei mele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Vreau să [merg] cu înțelepciune pe calea integrității; când vei veni la mine? Voi umbla în curăția inimii mele înăuntrul casei mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale desăvârșită: O, când vei veni la mine? — Voi umbla în curăția inimii mele înăuntrul casei mele.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 101:2
22 Mawu Ofanana  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


David – cât fost-a împărat În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.


Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,


Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,


Cu toate că inima lui Fusese lângă Dumnezeu Spre-a-I împlini voia mereu, Totuși el n-a făcut să piară Și înălțimile din țară.


În Iuda, mâna Domnului, La inima poporului – În acea vreme – a lucrat, Încât cu toți au ascultat Porunca împăratului Și-a căpeteniilor lui.


Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.


Iată că jur – și tot mereu Voi ține jurământul meu – Că legile de Tine date Le voi păzi, cu scumpătate.


Voi – răilor – seama luați: De mine să vă-ndepărtați, Pentru că eu păzesc mereu, Poruncile lui Dumnezeu!


Eu umblu în neprihănire, De-aceea ai, de mine, știre Și izbăvește-mă mereu,


Deși sărac sunt și lipsit, Domnul, la mine, s-a gândit. Tu îmi ești – Doamne – ajutor, Tu ești al meu izbăvitor. Nu zăbovi, ci tot mereu, Vino în ajutorul meu!


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


În minte, ți le-ntipărește Și fiilor tăi, le vorbește, Acasă când tu ai să fii, Când vei pleca-n călătorii, Sau când te culci să te-odihnești, Precum și-atunci când te trezești.


Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”


Ahimelec a cutezat Să îl întrebe, pe-mpărat: „Din cei ce sunt în slujba ta, Oare, poți tu a-mi arăta Un om, să fie – ne-ndoios – Cum este David, credincios? La fel ca fiul lui Isai – Ca ginerele ce îl ai – Cine mai este, împărate, Să împlinească, cu dreptate, Poruncile ce le rostești? Pe cine oare, mai găsești – La tine-n casă așezat – De-atâta cinste-nconjurat?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa